După peste 15 ani de perfecționare și experiență în Germania, medicul cardiolog Dorin Călin Golcea a ales să se întoarcă acasă cu un plan pentru a reduce cât mai mult numărul celor care mor în urma unui infarct.

Dorin Călin Golcea a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, cu media 10, în 2005. Încă din studenție dorea să se specializeze în cardiologie intervențională. Pe vremea aceea, în România nu exista vreun rezidențiat în specializarea amintită, iar cardiologii intervenționiști calificați se numărau pe degetele de la o mână. Nici acum nu sunt foarte mulți. A cumpănit mai multe variante în Europa. Până la urmă a ales Germania, deși nu știa limba. În ianuarie 2008 a fost primit ca „medic – oaspete” într-un spital din Bad Reichenhall.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Profesorul Mircea Beuran dezvăluie greşeala majoră pe care ...

De la un accident banal, la confruntarea cu un inamic necruțător. ...

Primul contact cu un spital occidental a fost aproape copleșitor. „Am ajuns acolo fără să știu germana. Vorbeam în engleză cu medicii. În prima zi am fost îmbrăcat în haine cu numele meu pe ele, în prima zi mi s-au dat cheia de la cameră, cartela la cantină, locul de parcare cu numele meu, a fost o zi doar pentru formalități. Tot în prima zi am făcut primele ecografii, pentru care un rezident așteaptă 5 ani în România. Și eram doar medic oaspete acolo. A doua zi am fost dus la Primărie să-mi fac formele legale de ședere”, povesteşte Dorin Călin Golcea, pentru Curierul Hunedoarei.

În șase luni a reușit să învețe și germana. Își nota fiecare cuvințel pe parcursul vizitelor medicale și mai apuca să le și înțeleagă pe deplin doar seara, când adormea cu un dicționar româno-german pe piept. Nu-și permitea un laptop, pentru că nu avea salariu. Era, în continuare, susținut de părinți. Tatăl, fost miner din Brad, și mama plecaseră în Italia la muncă pentru a-l putea ajuta să-și urmeze visul. A apucat să mai facă și niște cursuri de germană. În octombrie 2008 și-a făcut curaj pentru a se prezenta la examenul pentru dreptul de liberă practică în Germania. Numai limba era o problemă, în rest… doar era absolvent de 10. Între timp ajunsese să facă ecografii complicate. „Făceam vreo 6 – 7 transesofagiene pe zi, ca medic – oaspete. Foștii mei colegi, cu care m-am întâlnit apoi, într-o scurtă vacanță în România, nu puteau face nici un ecograf normal pe motiv că ecograful era închis cu cheia. Eu, în Germania, mergeam cu colegii mei în gărzi, dar nu aveam dreptul să ating pacienții pentru că nu aveam drept de liberă practică acolo. Orice făceam era sub parafa lor. Începeam lunea dimineața și uitam să mai merg acasă. Eram zi și noapte prin spital. După ce am primit dreptul de liberă practică, am devenit rezident la un spital mic din Eggenfelden. Am făcut cardiologie pe pâine. Am luptat pentru asta. E viața mea. În rest, nu mă prea pricep la ce-i sub capota mașinii”, mărturisește Dorin Golcea.