Mihaela Neagu: „Piața imobiliară nu este în colaps din lipsă de cerere, ci din lipsa de predictibilitate”

Piața imobiliară din România pare să fi intrat într-un paradox. Cererea de locuințe rămâne ridicată, mai ales în marile orașe, însă ritmul dezvoltărilor încetinește, proiectele sunt amânate, iar investitorii devin tot mai rezervați.

La prima vedere, explicația pare simplă: dobânzi mari, costuri ridicate și incertitudine economică. În realitate, oamenii din industrie spun că acestea sunt doar efectele. Cauza este alta: lipsa de predictibilitate.

În ultimii doi ani, dezvoltatorii imobiliari au fost nevoiți să se adapteze unui șir aproape continuu de modificări fiscale și legislative, unor proceduri administrative tot mai greoaie și unor blocaje instituționale care au întârziat investiții de milioane de euro.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Într-o industrie în care fiecare lună de întârziere înseamnă costuri suplimentare, timpul a devenit una dintre cele mai scumpe resurse.

Alte articole

Se redeschide accesul la Cadastru. Guvernul anunță că e-Terra va fi disponibilă etapizat de săptămâna viitoare

AUR acuză Guvernul că blochează tranzacții imobiliare de peste un miliard de euro: „Românii nu au acces la serviciile de cadastru de trei săptămâni”

Printre antreprenorii care vorbesc public despre aceste probleme se află și Mihaela Neagu, dezvoltator al proiectului Cartier Transilvania din Brașov. Într-o analiză publicată pe blogul său, aceasta susține că piața nu este blocată din lipsa cererii, ci din cauza modului în care statul gestionează propriile politici.

„Statul român a lovit într-o întreagă industrie, nu din răutate, ci din lipsă acută de viziune”, afirmă antreprenoarea.

Este o declarație care rezumă frustrarea unui sector ce contribuie anual cu miliarde de lei la bugetul de stat și susține zeci de mii de locuri de muncă. Pentru că un proiect imobiliar nu înseamnă doar apartamente. Înseamnă fabrici de materiale de construcții, transportatori, proiectanți, arhitecți, constructori, instalatori, notari și sute de firme care depind de continuitatea investițiilor.

Atunci când un proiect se blochează, efectele nu se opresc la poarta șantierului.

În opinia Mihaelei Neagu, una dintre cele mai mari vulnerabilități este lipsa de predictibilitate legislativă. Antreprenoarea spune că modificările introduse fără perioade de tranziție au generat costuri imposibil de planificat și întârzieri în obținerea avizelor și documentațiilor.

„Susțin pe deplin principiul protejării populației de fraude, dar legislația schimbată peste noapte, fără o perioadă de tranziție, nu face altceva decât să genereze blocaje majore”, scrie aceasta.

Problemele nu se opresc însă aici. Blocajul produs în sistemele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în urma atacului informatic din această vară, a afectat direct tranzacțiile și finalizarea contractelor. Pentru dezvoltatori, fiecare zi în care documentele nu pot fi procesate înseamnă întârzieri, penalități și costuri suplimentare.

Mihaela Neagu consideră că acest episod a demonstrat cât de vulnerabilă este infrastructura administrativă de care depinde întreaga piață.

„Blocajul de la ANCPI, cauzat de un atac informatic, adaugă noi și noi pagube serioase antreprenorilor și cumpărătorilor”, avertizează ea.

În timp ce mulți investitori aleg să încetinească dezvoltările, Mihaela Neagu spune că și-a asumat continuarea investițiilor la Brașov. Nu vorbește despre optimism, ci despre responsabilitate. Proiectele imobiliare nu înseamnă doar clădiri, ci și salarii, contracte și venituri pentru sute de companii românești.

În analiza sa, antreprenoarea atrage atenția și asupra unei realități adesea ignorate în dezbaterea publică: locuința nu este un produs de lux, ci o nevoie esențială.

„O locuință este o necesitate majoră pentru orice familie”, spune aceasta, adăugând că nici cea mai avansată tehnologie nu poate înlocui oamenii care construiesc efectiv orașele.

Mesajul său este, în fond, un apel la predictibilitate. Nu solicită facilități speciale și nici intervenții în mecanismele pieței. Solicită reguli stabile, instituții funcționale și decizii administrative care să nu transforme investițiile private într-o cursă cu obstacole.

Criza imobiliară despre care se vorbește astăzi nu este doar o consecință a dobânzilor sau a contextului economic european. Ea reflectă și capacitatea statului de a crea un mediu în care investițiile să poată fi planificate pe termen lung.

Iar atunci când dezvoltatorii încep să vorbească mai mult despre avize decât despre arhitectură și mai mult despre blocaje decât despre proiecte, problema nu mai aparține exclusiv pieței. Ea devine o problemă de politică economică.

Poziția exprimată de Mihaela Neagu este una dintre cele mai ferme venite din partea mediului de afaceri în ultimele luni și readuce în prim-plan o întrebare pe care autoritățile nu o mai pot evita: poate România să își permită să descurajeze investițiile într-un sector care generează dezvoltare, locuri de muncă și venituri la buget, exact într-un moment în care economia are nevoie de ele mai mult ca oricând?