Mihai Radu vs Simona Tache: Despre plimbare

Mihai Radu: O plimberică!

E o zi frumoasă de primăvară, razele soarelui se joacă în cataramele D&G ale cocălărițelor, în aer plutește parfumul copacilor înfloriți și al părului ars cu placa.

Ai fost smuls dintr-o lungă trezire a dimineții de sîmbătă și scos afară, în aer curat și cîntec de păsărele, ca un cîine. Soarele, superb altfel, îți înfige scobitori în pupile. Plimbare.

– Uite-o pe aia! – zice ea.

– Nu, nu mă uit la curul ei! – spui tu din instinct.

Și chiar nu te uitai, doar dacă curul ăleia nu era cumva o pată mare și neagră care ți se așternuse peste ochii înlăcrimați și care te împiedica să vezi ceva.

– Altceva voiam să spun! Aia are curul mai mare decît al meu?

– Aaa, da, mult mai mare!

– Nu zici doar așa?

– Nuuu! Ce, nu-ți spuneam dacă era altfel?… Îți spuneam.

Plimbarea continuă. Un ceai la o terasă și doi biscuți pe o farfurioară n-au cum să nu-ți schimbe viața. Și ți-o schimbă. Mai exact, e prima oară cînd te simți ca un pensionar ieșit să-și ia micul dejun pe aleile stațiunii Amara.

Vreo jumătate de oră stați în fața unor vitrine. Deslușești că ar fi vorba de o librărie. Ah, ce bine ar fi să poți vedea și să dispară și mahmureala asta. După ce se uită și se tot uită la titluri, spune:

– Corina asta chiar e proastă! Uită-te și tu cum m-a luat pe partea dreaptă! Clar că-n partea asta e mai lung. Nu mă mai duc la salonul ăla niciodată.

Plimbarea continuă. Încă nu vezi nimic, dar, după mirosul de ziduri îmbibate de pișat, îți dai seama că ați ajuns în Centrul Vechi. Te ia frigul, vezi gangurile întunecate, oamenii aceia mici și negri… Of, te gîndești că ai să mori! Dar vocea ei caldă te aduce înapoi:

– Să nu uităm să trecem pe la Real să facem niște cumpărături. Dar cînd terminăm plimbarea, pe la cinci, șase!

Citește și: Nu vreau să mănînc nimic gătit de Adriana Bahmuțeanu
   
Simona Tache: O plimbere de neuitat

Mai țineți minte reclama aia cu stăpânul care își anunța câinele că urmează o plimbare, iar câinele repeta cu voce zglobie „Plimbare?”, după care țâșnea pe ușă fericit? Ei bine, era un câine de sex F. Dacă ar fi fost de sex M, „Plimbare?” ar fi fost spus cu voce devastată, ca de-nmormântare, și, în loc să iasă pe ușă, s-ar fi târât schelălăind să se ascundă sub pat.

Pentru bărbați, tot ce nu înseamnă petrecerea timpului liber într-o cârciumă puturoasă e iadul pe pământ. De altfel, asta li se și întâmplă atunci când ajung în iadul cel adevărat: în loc să fie băgați în cazane cu smoală clocotită, sunt puși să se plimbe pe o pajiște însorită, în zumzet de albinuțe, zbor de fluturi și miros de zambile, narcise și toporași. Pedeapsă mai mare nici că există. Se plimbă săracii de colo-colo, cu niște fețe îndurerate și schingiuite, mai dau cu bocancul într-un toporaș, mai trag câte-o flegmă pe o zambilă și, de câte ori îi atinge aripa unui fluture, urlă de zici că tocmai li s-a scos ochiul cu penseta.

De partea cealaltă, raiul masculin arată ca o bombă sordidă. E întuneric și fum să-l tai cu satârul, pute a mahorcă și a alcool, a vomă și a pipilică, iar mesele sunt burdușite de bărbați beți, care toarnă în ei pahar după pahar și vorbesc toți deodată, stropindu-se cu bale.

Revenind la lumea reală, ați observat că, dacă mergi în parc (mai ales acum, că a venit primăvara), pare că s-a convertit toată lumea la islamism? În realitate doar au ieșit multe cupluri la aer, iar ei, domnii, pur și simplu nu cunosc noțiunea de „pas de plimbare”.

Citește și: A fost descoperit hanoracul lui Isus