„Primesc, în ultima vreme, răvaşe buclucaşe care încep cu formula de adresare „Băi, Tutankhamon…“. Fireşte, autorii răvaşelor nu ştiu că faraonul Tutankhamon n-a apucat să trăiască nici 20 de ani. După cum nu ştiu nici că mumia dumnealui s-a răzvrătit în sarcofag, intrând în mare combustie din pricina unor lichide şi misterioase alifii folosite la îmbălsămare”, a scris Mihai Şora.
Scriitorul precizează că „domnii care-mi scriu bilete de amor, urându-mi moarte rapidă, nu cunosc amănunte egiptologice – este limpede. Aş vrea, totuşi, să-i previn că, de-a lungul timpului, nu le-a priit deloc celor ce s-au legat de faraonul Tutankhamon, şi n-au murit împăcaţi, de moarte bună, cei care i-au luat numele în derâdere. „Blestemul faraonului“ – spun cititorii de cuneiforme – nu este, vai!, doar o legendă”.
În final, filosoful face o recomandare, apariţia unei cărţi în domeniu semnată de Christina Riggs, „instructivă în multe privinţe”.
„Aşa, de pildă, afli cum, dacă nu ar fi fost o invazie de cobre în delta Nilului, pe când făcea săpături, Howard Carter nu şi-ar fi mutat şantierul din loc, iar mormântul lui Tutankhamon ar fi rămas, poate, şi astăzi ascuns sub praf şi pulbere. În orice caz, nu s-ar mai fi găsit – în anul 2019 – câţiva români ciudaţi care să folosească numele lui ca pe o insultă”, a scrie el, semnând în final Mihai Şora (zis şi Tutankhamon al II-lea).