Miron Cozma a semnat angajamentul cu Securitatea în septembrie 1977, potrivit documentelor CNSAS consultate de Adevărul. 

„Subsemnatul Cozma Miron, născut în 25 august 1954, în localitatea Derna, judeţul Bihor, fiul lui Gheorghe şi al Ana, cu domiciliul în Lonea, mă angajez să sprijin şi să informez organele de Securitate în activitatea lor, în mod secret şi organizat, pentru prevenirea şi descoperirea infracţiunilor îndreptate împotriva securităţii statului, precum şi combaterea oricăror manifestări care afectează interesele orânduirii noastre socialiste, mă angajez să depun eforturi susţinute pentru căutarea informaţiilor ce interesează securitatea statului şi furnizarea lor la timp prin sistemul de legătură ce va fi stabilit. 

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Ministrul Justiției Alina Gorghiu intervine în cazul 2 Mai: ...

Petre Roman, audiat la Parchetul General în dosarul Mineriadei. ...

(…)

Animat de dorinţa de a-mi aduce întreaga contribuţie atât în cadrul serviciului, cât şi în afara lui, pentru a putea traduce în viaţă prezentul angajament, înţeleg pe deplin consecinţele dăunătoare de a asigura securitatea statului în caz de nerespectare a angajamentului luat. / 07.09.1977 / Miron Cozma”

Miron Cozma a fost recrutat datorită calităţilor sale, care îl făceau un element de încredere pentru Securitate: era inteligent, avea charismă, calităţi de lider. Scopul recrutării, se mai arată în raport, „vizează completarea potenţialului informativ în cadrul obiectivului, cât şi asigurarea informativă a căminului nr. 38 (în care sunt cazaţi circa 200 de angajaţi ai I.M. Bărbăteni). Din studierea şi verificarea candidatului rezultă că acesta are calităţi şi posibilităţi pentru munca de culegere de informaţii”.

Rapoartele date de Cozma vizau condiţiile de muncă şi colegii care nu-şi făceau bine treaba. Pe 9 ianuarie 1978, sursa „Paul” a dat o notă scrisă de mână, în care arată că un anume maistru „I.C. de la I.M.B. sect I nu se achită de sarcinile profesionale“ şi că „timpul şi-l petrece fără rost la suprafaţă. Faţă de unii subordonaţi are o poziţie neprincipială“.

Pe 10 martie 1978, „Paul“ scrie şi semnează o altă notă, prin care transmite Securităţii că muncitorii de la I.M. Bărbăteni erau deranjaţi că fuseseră penalizaţi la salariu: „Informez că electricienii şi lăcătuşii din cadrul sect I de la IMB sunt nemulţumiţi din cauza penalizării pe luna februarie. Astfel, lăcătuşii R., D., S. s.a. au afirmat că nu are rost să se mai omoare cu munca pentru că oricum sunt penalizaţi“. La finalul acestei note, după semnătura „Paul“, oamenii Securităţii fac câteva menţiuni, din care aflăm că „nota corespunde sarcinilor trasate“ şi că sursa a fost instruită ca, mai departe, „să stabilească modul cum se achită de sarcini numitul M.I., precum şi ceilalţi electricieni cunoscuţi cu nemulţumiri din cauza penalizărilor“. Ca măsuri, în aceeaşi notă de subsol semnată şi scrisă de securişti, se arată că „s-a informat tov. secretar PCR de la oraş Lupeni, tov director de la IM Bărbăteni“.

Pe 15 februarie 1979, Securitatea primeşte de la colaboratorul „Paul“ o altă notă, privind conducerea de la mina Lonea: „Directorul ing. B.V., ing.-şef electro-mecanic V.I. şi ing. şef Producţie L.V. au o comportare total necorespunzătoare faţă de cadrele tehnice şi muncitorii de la I.M. Lenea, în repetate rânduri îi apostrofează adresându-le cuvinte jignitoare, aplică sancţiuni nejustificate şi în multe cazuri dau dispoziţii eronate şi contradictorii pentru rezolvarea problemelor curente. Această comportare creează o atmosferă total necorespunzătoare în cadrul I.M. Lonea, conducând la plecarea unor cadre tehnice şi a unor muncitori cu pregătire în minerit şi în final la dezorganizarea activităţii”.

Informările lui Cozma erau luate în seamă, după verificarea lor. Mai ales acelea care descriau cum sunt încălcate normele de muncă sau cum se poartă şefii de mină cu subordonaţii. La finalul unei note din vara lui 1979, în care sursa „Paul” atrăgea atenţia asupra unor nereguli tehnice, precizând că „vinovaţi de această situaţie se fac conducerea I.M. Lonea şi sectorul II, respectiv şeful sectorului subing B.I.”, ofiţerul de Securitate care primise nota a confirmat cele scrise: „am efectuat control în subteran la sectorul III împreună cu organele de protecţia muncii. Aspectele se verifică. S-au luat măsuri de înlăturare a acestor stări şi fenomene. Au fost informate organele locale de partid”.

Miron Cozma şi-a încheiat cariera de colaborator cu acte al Securităţii în 1983, când a devenit membru PCR. Totuşi, Securitatea avea în plan să folosească în continure sursa, dar cu aprobarea partidului. 

„Numitul Cozma Miron, (…) de naţionalitate şi cetăţenie română, în prezent subinginer miner la Mina Lonea, a fost recrutat în calitate de colaborator al organelor noastre la data de 07.09.1977, având numele conspirativ «PAUL» şi posedând dosar personal şi mapă anexă nr. 0013889. În perioada scursă de la recrutare şi până în prezent, colaboratorul a furnizat un număr însemnat de materiale informative, care au fost exploatate la momentul potrivit şi în baza cărora au fost întreprinse măsuri specifice muncii de securitate în cadrul obiectivelor economice. Din luna octombrie 1983, susnumitul a devenit membru PCR, fapt pentru care propunem abandonarea colaboratorului şi folosirea lui în continuare ca sursă, cu aprobarea organelor de partid”, a scris ofiţerul de Securitate.

Contactat de Adevărul, Miron Cozma a negat că a avut un angajament semnat cu Securitatea, însă admite că a scris rapoarte despre condiţiile de muncă din mină.

„Eu dădeam, ca inginer-şef, rapoarte scrise, într-adevăr. Normal că trebuia să fac rapoarte despre activitatea, despre condiţiile în care lucrează minerii, pentru că eram şef. Nu, nu -mi aduc aminte de acest angajament Paul. (…) Eu nu-mi aduc aminte numele «Paul» şi sunt un om care îşi aduce aminte şi când l-a înţepat albina, când aveam şase ani. Eu, în 1978, eram deja inginer-şef Producţie la Mina Lonea. Eram conducătorul minei, pe schimburi nu mişca nimeni, eu eram directorul minei. Cum, naiba, nu eram membru de partid până în 1983?”, a spus Miron Cozma. 

Miron Cozma a condus minerii în timpul evenimentelor violente din anii ’90. Cea mai devastatoare a fost cea din 13-15 iunie 1990, când minerii au fost chemaţi la Bucureşti să elibereze Piaţa Universităţii, ocupată de protestatari după alegerile din 20 mai.

Oficial, în urma evenimentelor sângeroase din 13-15 iunie 1990 cel puţin patru persoane şi-au pierdut viaţa iar alte peste o mie au fost rănite. În opinia procurorilor militari, care se ocupă de dosarul redeschis, răspunzători pentru ce s-a întâmplat la Mineriadă sunt Ion Iliescu, împreună cu Miron Cozma, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu-Voican Voiculescu, Victor Atanasie Stănculescu şi alţi foşti lideri de la aceea vreme. Aceştia sunt acuzaţi că ar fi încercat reprimarea violentă a manifestaţiilor din 13-15 iunie 1990.