Miss World 2012 va avea loc sâmbătă, în cel mai mare oraş-fantomă din lume FOTO

Cu blocurile sale înalte, care par a fi crescut precum ciupercile, cu bulevardele sale goale bătute de furtuni de nisip şi cu un relief înconjurător găurit de mine de cărbuni, oraşul Ordos pare încă de la bun început o destinaţie destul de improbabilă pentru această finală a unui concurs de frumuseţe, care ar trebui să facă să viseze peste un miliard de telespectatori.

Cu toate acestea, organizatorii competiţiei şi-au stabilit sediul general în Ordos, plecându-se în faţa cutumelor locale ale nomazilor mongoli, vizitând iurtele tradiţionale şi bând lapte fermentat.

Ordos, situat în centrul uriaşei regiuni chineze Mongolia interioară, a cunoscut de-a lungul anilor o veritabilă „explozie imobiliară”, alimentată de o frenezie a creditelor bancare, care i-a făcut pe analişti să se teamă de apariţia speculaţiilor financiare.

Acest avânt s-a sprijinit pe veniturile fabuloase realizate de minele de cărbune, Ordos adăpostindu-i pe noii milionari chinezi, care au dorit să îşi plaseze averile colosale în astfel de investiţii. Însă cartiere întregi au rămas nelocuite, oferind oraşului o imagine deloc de invidiat.

Alte articole

Un produs din România, căutat în China. Primul lot s-a epuizat în scurt timp

O femeie din China și-a făcut „asigurare de iubire”. Câți bani a încasat după ce s-a căsătorit cu iubitul ei

Concursul Miss World este organizat în China pentru a şasea oară în ultimii nouă ani, în condiţiile în care interesul publicului pentru acest eveniment s-a erodat în Occident.

El a fost organizat de cinci ori pe insula tropicală Hainan, frecventată intens de aristocraţia chineză, ale cărei plaje se potrivesc mult mai bine pentru prezentările de modă în bikini decât deşertul Gobi. Cea mai apropiată plajă de Ordos se află la o distanţă de 685 de kilometri.

Lista surprizelor nu se opreşte aici. Printre candidate se află Delphine Wespiser, care reprezintă Franţa, dar şi o studentă la drept numită Brigitte Golabkan, care reprezintă Guadelupa (Guadelupa este un departament de peste mări al Franţei, fiind parte integrantă a Republicii Franceze şi a Uniunii Europene, n.r.).

Printre celelalte participante considerate favorite pentru a-i succeda câştigătoarei din 2011 – Ivian Sarcos, Miss Venezuela – se află Miss Nepal, Miss China şi mai ales Miss Mexic.

Mariana Reynoso, candidata Mexicului, „beneficiază de un avânt foarte favorabil”, a comentat Tony Kenny, directorul departamentului de relaţii publice al casei de pariuri britanice William Hill, care o consideră pe reprezentanta acestei ţări drept marea favorită a competiţiei.

Ivian Lunasol Sarcos Colmenares, o tânără absolventă a unei facultăţi de resurse umane din Venezuela, a câştigat titlul de Miss World 2011, în concursul organizat la Londra, oraşul în care a fost lansată această competiţie, în urmă cu 61 de ani. România a fost reprezentată în finala concursului Miss World 2011 de Alexandra Stănescu, o tânără în vârstă de 21 de ani din judeţul Dâmboviţa.

Pe site-ul oficial al concursului, unde sunt prezentate cele 116 tinere care vor concura în finala Miss World 2012, de sâmbătă, România nu este reprezentată.

Concursul Miss World reprezintă o alternativă faţă de competiţia americană Miss Universe, organizată de Donald Trump.

În 1951, suedeza Kiki Hakansson a câştigat prima ediţie a concursului Miss World, denumit pe atunci Concursul Bikini. În 1986, actriţa americană Halle Berry s-a aflat printre finaliste, iar starul de la Bollywood Aishwarya Rai a fost aleasă Miss World în anul 1994.

Istoria acestui concurs a fost uneori marcată de evenimente dureroase. În 2002, concursul Miss World nu a mai putut fi organizat în Nigeria şi a fost transferat în Marea Britanie, în urma înfruntărilor dintre musulmani şi creştini, soldate cu peste 200 de victime. Conflictele au izbucnit după ce un cotidian nigerian a publicat un articol în care se afirma că profetul Mahomed, dacă ar fi încă în viaţă, şi-ar alege ca soţie pe una dintre candidatele prezente în finala concursului.

FOTO: Michael Christopher Brown – TIME