Anul 2026 aduce o serie de schimbări fiscale semnificative, cu un impact direct asupra mediului de afaceri. Printre principalele măsuri se numără reducerea impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA) la 0,5%, stabilirea unei cote unice de impozitare de 1% pentru microîntreprinderi, dar și obligativitatea pentru companii de a deține un cont de plăți pe teritoriul României.
Impozitul minim pe cifra de afaceri, reglementat inițial prin Legea nr. 296/2023, vizează contribuabilii care au înregistrat în anul precedent o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro și al căror impozit pe profit calculat este inferior pragului minim de 1% din cifra de afaceri.
Odată cu noile prevederi, sarcina fiscală pentru acești mari contribuabili se relaxează prin reducerea cotei.
O modificare administrativă esențială impune ca, începând de anul viitor, toate companiile să dețină un cont de plăți în România sau la Trezoreria Statului pe întreaga durată a activității. Persoanele juridice nou-înființate vor beneficia de un termen de 60 de zile lucrătoare pentru conformare.
Citește și : Nimeni nu scapă! ANAF a început să blocheze conturi, să sechestreze bunuri şi să dea amenzi astronomice
Nerespectarea acestei obligații sau nedepunerea situațiilor financiare anuale în termen de cinci luni de la limita legală atrage declararea contribuabilului ca inactiv.
Legislația, sub forma noii Legi nr. 239/2025 (noul Cod Fiscal), prevede sancțiuni drastice pentru inactivitate prelungită: contribuabilii care nu se reactivează într-un an sau care figurează cu o inactivitate mai mare de trei ani la data intrării în vigoare a legii vor fi dizolvați.
Consultanții PwC atrag atenția că Pachetul 2 de măsuri fiscale extinde cazurile de dizolvare chiar și pentru firmele fără datorii. Astfel, entitățile inactive, fără obligații fiscale restante sau fapte penale, riscă dizolvarea dacă nu se reactivează în termene scurte (30 de zile sau 90 de zile), în funcție de durata inactivității anterioare intrării în vigoare a legii.
Tot din 2026, accesarea mecanismului de eșalonare la plată devine mai restrictivă, prin introducerea obligației de a prezenta un contract de fideiusiune. Sunt exceptate de la această regulă instituțiile publice și companiile la care statul este acționar majoritar.
„Pentru persoanele juridice, contractul de fideiusiune trebuie încheiat în formă autentică cu beneficiarul/beneficiarii reali ai debitorului. Pentru persoanele fizice, contractul de fideiusiune trebuie încheiat în baza dispozițiilor Codului civil, ceea ce înseamnă că fideiusorul trebuie să fie o persoană capabilă de a se obliga, care are și menține în România bunuri suficiente pentru a satisface creanța și care domiciliază în România. Dacă vreuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită, debitorul trebuie să prezinte un alt fideiusor”, a explicat PwC.
În ceea ce privește eșalonarea simplificată, se introduc plafoane maxime pentru datoriile ce pot face obiectul procedurii, de 100.000 lei pentru persoane fizice și 400.000 lei pentru persoane juridice. De asemenea, firmele trebuie să aibă o vechime de cel puțin 12 luni pentru a fi eligibile.
„Prin această modificare se urmărește reducerea obiectului eșalonării simplificate prin stabilirea unor praguri superioare pentru obligațiile fiscale ce pot fi eșalonate în baza acestei eșalonări”, au explicat consultanții PwC.
Noile măsuri fiscale revizuiesc și regimul capitalului social pentru societățile cu răspundere limitată (SRL). Valoarea acestuia va fi stabilită în funcție de cifra de afaceri netă: 5.000 lei pentru firmele cu o cifră de afaceri de peste 400.000 lei și 500 lei pentru cele sub acest prag sau nou-înființate.
Companiile au obligația de a majora capitalul social până la finalul exercițiului financiar următor celui în care depășesc plafonul.
„În cazul diminuării cifrei de afaceri nete, valoarea capitalului social rămâne nemodificată, cu excepția cazului în care SRL-ul este transformat într-o societate de altă formă”, precizează PwC.