Mohamed Morsi, de la preşedinţia Egiptului la închisoare

Fostul preşedinte al Egiptului, Mohamed Morsi, deţinut în secret de armată, după ce militarii l-au înlocuit cu un preşedinte şi un Guvern interimare, pe 3 iulie, el urmează să dea socoteală alături alţi 14 acuzaţi pentru „incitare la omor” împotriva manifestanţilor, în confruntări în care au fost ucise şapte persoane, în faţa palatului prezidenţial, pe 5 decembrie 2012.

Candidatul mişcării Fraţii Musulmani, în 2012, în primele alegeri prezidenţiale democratice din ţară, şi-a anunţat deja susţinătorii că nu va recunoaşte autoritatea judecătorilor săi şi că, în consecinţă, „nu îl va apăra vreun avocat” într-un proces pe care îl consideră organizat de către „pucişti”.

La aproape doi ani de când mişcarea Fraţii Musulmani a obţinut o victorie detaşată în alegerile legislative, iar după aceea în alegerile prezidenţiale, destituirea lui Morsi a fost punctul de pornire al unei reprimări brutale. Cel puţin 1.000 de manifestanţi pro-Morsi au fost ucişi de către armată şi poliţie la jumătatea lui august, iar alţi peste 2.000 de membri ai mişcării Fraţii Musulmani, inclusiv aproape toţi liderii confreriei, au fost arestaţi.

Citeşte şi CUTREMURĂTOR: Un egiptean şi-a ucis soţia însărcinată pentru că nu a votat cu Mohamed Morsi

Alte articole

Călin Georgescu recunoaște că a fost „surprins” să afle că a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale: Am simțit reacția, am simțit succesul, chiar dacă nu a fost unul foarte mare

Călin Georgescu, primul anunţ despre viitoarele alegeri prezidenţiale: „Vreau să fac ceea ce este în beneficiul țării și al poporului meu”

Mohamed Morsi, un inginer absolvent al unei universităţi americane, devine deputat „independent” în perioada 2000-2005 şi este încarcerat în 2006 timp de şapte luni. Este încarcerat din nou, pentru o scurtă perioadă de timp, împreună cu alţi câţiva zeci de islamişti, pe 28 ianuarie 2011, după trei zile de la izbucnirea revoltei populare împotriva predecesorului său Hosni Mubarak.

Când candidează la funcţia supremă, la începutul lui 2012, este numit „roata de rezervă”, pentru că îl înlocuieşte pe cel prezentat drept prima opţiune a confreriei, extrem de bogatul finanţator al mişcării Fraţii Musulmani Khairat el-Shater, a cărui candidatură este invalidată.Morsi este ales în turul doi, în urma unei confruntări cu un oficial de rang înalt din cadrul regimului Mubarak, Ahmed Shafik, şi devine primul preşedinte al Egiptului care nu provine din rândul armatei şi primul şef de stat reprezentând curentul islamist, în folosul căruia este acuzat că acaparează puterea.

Citeşte şi Fraţii Musulmani denunţă instaurarea unui „stat poliţienesc” în Egipt

Anul petrecut ca preşedinte al Egiptului este marcat de crize repetate, iar exact la împlinirea unui an de când a fost ales, milioane de egipteni ies în stradă pentru a-i cere să plece. Trei zile mai târziu, armata se sprijină pe această mobilizare pentru a-l destitui pe cel care promisese când a obţinut victoria că va fi „preşedintele tuturor egiptenilor” şi garantul idealurilor democratice ale revoltei care l-a îndepărtat pe Mubarak de la putere. În 2010, devenit membru al Biroului Politic al mişcării Fraţii Musulmani, face declaraţii antisemite care apar, ulterior, în presă.

Provenind dintr-o familie modestă, din guvernoratul Al Sharqia, în Delta Nilului, unde s-a născut în 1951, Morsi absolveşte Universitatea din Cairo în 1975 şi obţine în 1982 titlul de doctor al Universităţii South Carolina. Este căsătorit, are cinci copii şi a condus pentru o perioadă de timp Partidul Libertăţii şi Justiţiei (PLJ), aripa politică a mişcării Fraţii Musulmani.

Vezi şiImagini TERIFIANTE de la MASACRUL din Egipt GALERIE FOTO

Alura robustă, manierele simple şi modul de a vorbi pe înţelesul tuturor au contribuit la o anumită perioadă de graţie în primele luni de mandat. Însă le pare, rapid, destul de multor egipteni, avid de putere, hotărât să islamizeze într-un ritm rapid societatea egipteană şi să instaureze un regim autoritarist. Susţinătorii săi subliniază, în schimb, că este legitimat de urne şi că problemele cu care a fost nevoit să se confrunte – administraţii corupte, disfuncţionalităţi economice, tensiuni interconfesionale – nu datează de la venirea sa la putere.