Muntele Olimp este cel mai inalt munte din Grecia si totodata era considerat lacasul zeilor, in mitologia greaca. Cel mai inalt varf al muntelui, Mytikas, aflat la 2917 m, a fost atins in 1913 de Christos Kakalos, de pe langa Litochoro si de alpinistul elvetian Frederic Boissonas si Daniel Baud-Bovy.

Muntele Olimp abunda de copaci de tot felul si diverse specii de plante, cu peste 1700 de specii, dintre care unele foarte rare.

Alte Articole

Deși se bucură de un succes uriaș pe plan artistic, Dorian ...

Ce mâncăm în perioada postului? Cele mai indicate opțiuni ...

Ce avere are Tudor Chirilă, unul dintre semnatarii petiţiei ...

Daca in trecut Muntele Olimp era locasul zeilor, acum a devenit un loc de pelerinaj, fiind vizitat de tot mai multi vizitatori din diferite colturi ale lumii.

Iliada si Odiseea ofera cateva informatii cu privire la localizarea geografica a muntelui Olimp, unde potrivit mitologiei gresesti aici este casa lui Zeus, regele zeilor, sotia sa – Hera, fratii lui – Poseidon si Hades, surorile lui – Demeter si Hestia si copiii lui – Apollo, Artemis, Ares, Afrodita, Athena, Hermes si Hephaestus.

Zeus – zeul mintii si al inteligentei, si protectorul strainilor.
Hera – zeita fertilitatii.
Apollo – zeul legii si al ordinii
Afrodita – zeita dragostei.
Hermes – zeul calatorilor, al somnului si viselor si al profetiei.
Atena – zeita intelepciunii
Hephaestus – zeul artelor si al focului
Ares – reprezenta partea intunecata a laturii umane.

Se mai spune si ca fiecare zeu isi avea propriul lui palat. Zeii isi traiau zilele intr-un ritm similar cu al muritorilor, supunandu-se regulilor, adunandu-se din timp in timp la palatul principal, palatul lui Zeus, pentru mici conferinte. Zeii obisnuiau sa socializeze in timpul cinelor, unde luau decizii cu privire la soarta lumii si a muritorilor in timp ce mancau ambrozie si beau nectar. Zeii aveau un staff intreg la dispozitia lor, doctori, servitori, preoti, usieri, Horae, care avea misiunea sa deschida si sa inchida portile muntelui Olimp pentru lumea din afara.

Geografic, Muntele Olimp este situat la 263 kilometri de Atena si 78 kilometri de Salonic. Casa zeilor greci este un munte cu nu mai putin de 52 piscuri semete. Cel mai inalt dintre acestea, denumit Mytikas, adica „Nasul”, sau „Tronul lui Zeus”, atinge 2.917 metri, fiind nu doar al doilea munte ca inaltime din peninsula Balcanica, ci si unul dintre cei mai impunatori munti din Europa.

La prima vedere, colosul din inima Greciei este alcatuit dintr-o alaturare splendida de stanci abrupte, chei inguste, pajisti alpine si paduri dese de conifere.

Conform datelor remise de geologii greci, Olimp – mult mai vechi decat insasi Zeii pe care-i gazduieste – are o vechime de peste 200 milioane ani. Schimbari dramatice au avut loc de-abia in perioada ultimelor glaciatiuni europene, cand straturile imense de gheata s-au topit si s-au retras, angrenand astfel cantitati uriase de roci care s-au pravalit la baza muntelui. Ultima glaciatiune, care a avut loc acum 10.000 ani, a fost cea care i-a slefuit muntelui imaginea care poate fi admirata si in prezent.

Escaladarea muntelui Olimp necesita circa 2 zile, dar puteti la fel de bine sa petreceti si mai mult timp daca doriti. Sunt multe poteci relativ usor de parcurs si care nu necesita prea multa experienta sau echipamente sofisticate. Cu toate acestea, unele persoane au murit escaladand acest munte, deci nu trebuie luat nici prea in joaca. Aveti nevoie de haine calduroase, chiar si pe timpul verii, de asemenea si o incaltaminte adecvata. Peste noapte puteti ramane la diverse refugii.

Se poate vizita si parcul arheologic si muzeul Dion, aflate la poalele muntelui Olimp, baia lui Zeus, manastirile ortodoxe de pe munte (Manastirea Sf. Dionisos noua, precum si cea veche, situata la aproximativ 1000m, in apropiere de Prionia).

Muntele se intinde pe o suprafata de circa 500 kilometri patrati, acoperind un areal circular cu un diametru de 25 kilometri si o circumferinta de 80. Pe o scala verticala, muntel cuprinde patru zone de vegetatie diferite, de la zona padurilor de foioase si tufisuri, pana la zona alpina, situata dincolo de altitudinea de 2.500 metri.
Legi aspre interzic nu doar distrugerile din interiorul parcului, ci si orice activitate umana distructiva in asa-zisa „zona periferica”, un cordon de vegetatie salbatica crescuta in jurul granitelor parcului natural Olimp.
Muntele este cunoscut in intreaga lume pentru importanta sa – ecologica si culturala. In anul 1981, UNESCO il declara Rezervatie a Biosferei, iar Comunitatea Europeana il include pe lista „Celor mai importante Habitate Naturale pentru Protectia Pasarilor din Europa”.
Muntele nu beneficiaza de prezenta lacurilor alpine, cu exceptia micilor ochiuri de apa temporare, care apar primavara, in urma topirii zapezilor, undeva intre vaile Bara si Dristela. Grecii au construit, totusi, un lac de acumulare in apropierea satului Petra, prin indiguirea paraului Xerolakki, creand, astfel, o intindere de apa permanenta, necesara atat locuitorilor din zona, cat si animalelor salbatice. Ca o compensatie pentru lipsa lacurilor, muntele este brazdat de numeroase izvoare, desi putine pot fi intalnite peste altitudinea de 1.000 metri.

Clima muntelui este influentata de pozitia geografica. Din noiembrie pana in mai, cele 52 de piscuri sunt permanent acoperite de zapezi. Nivelul precipitatiilor este foarte ridicat, de 3-4 ori mai mare decat cel inregistrat in Atena. Pentru montagnarzi si alpinisti, trebuie mentionat ca, la fiecare 100 metri urcati pe Olimp, temperatura scade cu o jumatate de grad Celsius.

Vanturile puternice sunt un fenomen des intalnit aici, curentii de aer dintre stanci atingand, uneori, viteza de 100 km/ora.
Parcurgerea Muntelui Zeilor nu este o incercare foarte dificila, cu exceptia portiunii de cca. 30 minute de la punctul Skala la punctul Mytikas, traseu cotat cu gradul 3 pe scala dificultatii montane YDS. Circa 10.000 de turisti escaladeaza anual muntele, deci parcurgerea sa nu este deloc o misiune imposibila. Majoritatea turistilor se opresc, totusi, in punctul Skolio.

Mare parte din trasee incep din localitatea Litochoro; de aici, potecile urca spre cabana Prionia, de unde incepe urcusul propriu-zis al muntelui.