În amintirea lui Nicolae Tănase, Director al Poligonului de tir UTI

Pasionat de meseria pe care o practica cu multă ardoare, Nicolae a fost un profesionist desăvârșit, atent la toate detaliile care transformau o sesiune de tir într-o experiență de neuitat.

Visul lui a fost să contribuie  la deschidrea unui poligon de tir, motivat de pasiunea pentru acest sport al mânuirii armelor, pe care îl considera o practică sportivă de relaxare mentală, de autocontrol și echilibru și despre care putea vorbi ore în șir cu însuflețire. Mare parte din viața lui a dedicat-o acestei pasiuni, pe care a transformat-o într-o carieră de succes, atât în cadrul Ministerului Tineretului și Sportului – Federația Română de Tir Sportiv, cât și activând ca director și instructor al Poligonului de Tir UTI. S-a alăturat echipei UTI în anul 2006, în calitate de specialist în tir și poligoane, implicându-se cu tot sufletul în proiectarea și deschiderea poligonului de tir UTI, expertiza sa în domeniu datorându-se și faptului că a fost unul dintre cei 3 membri ai Comisiei naționale de avizare a poligoanelor de tir.

De la deschiderea poligonului în anul 2009, s-a dedicat pregătirii celor pasionați ca și el de tir. Nu considera tirul o joacă, de aceea încerca să se asigure că fiecare elev pe care-l iniția în acest sport, amator sau profesionist, respecta regulile acestei practici și înțelegea responsabilitatea pe care o implică folosirea unei arme. Adeseori le spunea celor care veneau să ia lecții „lăsați toate grijile afară, relaxați-vă și concentrați-vă asupra țintei”. „O armă nu te face bărbat”, le spunea celor care erau purtați de val la prima experiență de acest gen, tocmai pentru a-i face să înțeleagă seriozitatea pe care o implică aceasta acțiune și responsabilitatea față de ei însiși, dar și față de cei din jur.

Dincolo de pasiunea pentru arme și tir, Nicolae era un om de o rară blândețe, cald și deschis, apropiat de colegii și prietenii săi, oferind întotdeauna sfaturi prețioase, cu modestia care l-a caracterizat întreaga viață. „Viața ne-a învățat că atunci când îți este greu, puțini oameni sunt lângă tine să te ajute”, scria pe coperta unei cărți oferite în dar la aniversarea unei colege apropiate, exprimându-și astfel credința și principiile care îl defineau ca om. A fost un mentor, un exemplu de hotărâre și de umanitate, un coleg și un prieten de nădejde.  

Suferință, uimire, nemăsurată tristețe și revoltă sunt sentimentele care ne încearcă gândindu-ne la sfârșitul său tragic și nemeritat. În ciuda sentimentelor pe care le trăim, suntem recunoscători că l-am cunoscut și că am făcut parte din povestea lui.

Gândurile noastre se îndreaptă către familia și către prietenii îndurerați.

Ne vom aduce aminte de el cu drag  și ne va lipsi enorm.