Donald Trump a afirmat, într-o postare publicată pe contul său, că Statele Unite ar fi „dus la bun sfârșit un atac de amploare” împotriva Venezuelei și că președintele Nicolás Maduro, împreună cu soția sa, ar fi fost capturați și scoși din țară, „în coordonare cu forțele de ordine americane”. Trump a anunțat și o conferință de presă la Mar-a-Lago, „cu detalii de urmat”
Nicolás Maduro a început modest, ca șofer de autobuz. Provine dintr-o familie de clasă muncitoare din capitala Caracas. Calitatea sa de reprezentant sindical l-a propulsat în politica mare, prin legăturile sale cu mișcarea muncitorească venezueleană.
Născut la 23 noiembrie 1962, el e considerat un continuator al lui Hugo Chavez, căruia i-a fost vicepreședinte și căruia îi urmează la putere, după moartea acestuia, în 2013.
Sub conducerea sa, Venezuela, deținătoarea uneia dintre cele mai mari rezerve de petrol din lume, a intrat într-o hiperinflație devastatoare, care a dus populația într-un prag de sărăcie extrem. Penurii masive de alimente și medicamente au forțat venezuelenii să migreze cu milioanele în alte țări, în special în SUA.
Maduro și Machado, diferență ca de la cer la pământ
Un tip autoritar, el este acuzat pe scară largă că reprimă disidența politică, controlează justiția și fraudează alegerile pentru a-și păstra puterea.
SUA dar și multe alte state îi consideră președinția ilegitimă, mai ales după alegerile contestate din iulie 2024, când Maduro și-a revendicat victoria într-un scrutin pe care opoziția venezueleană și observatori internaționali precum ONU și Carter Center l-au catalogat drept fraudulos.
Opoziția, condusă de María Corina Machado și candidatul Edmundo Gonzáles (care a înclouit-o pe Machado la scrutin pentru că acesteia i s-a interzis să candideze), a prezentat procese verbale care arată că au câștigat detașat. Machado, câștigătoarea, în octombrie anul trecut, a Premiului Nobel pentru Pace, a sfidat interdicția de ieși din țară și a zburat la Oslo pentru a-și colecta premiul.
De la Oslo, ea a spus că intenționează să se întoarcă în Venezuela – un gest extrem de periculos după ignorarea interdicției de a pleca din țară, în urma căreia a fost declarată oficial „fugară”. Lucrul acesta i-ar putea pune viața în pericol.
Mandatul lui Maduro e ilicit
Cu tot scandalul din iulie 2024, Maduro a insistat să-și revendice victoria într-un scrutin funciarmente fraudulos – acesta este, de altfel, unul dintre motivele pentru care administrația Trump presează de luni de zile și dorește îndepărtarea lui Maduro de la conducerea venezuelei.
Dar caracterul ilicit al mandatului lui Maduro nu este singurul motiv pentru care SUA a atacat astăzi, sâmbătă, 3 ianuarie 2026, Venezuela.
Se adaugă acuzațiile de „narco-terorism”. Departamentul de Justiție al SUA l-a inculpat pe Maduro și pe mai mulți oficiali de rang înalt pentru „narco-terorism”, susținând că ar fi colaborat cu carteluri de droguri pentru a inundat SUA cu cocaină. Chiar și acum, în momentul de față, există o recompensă de 50 de milioane de dolari pentru informații care ar duce la arestarea sa.
Din 2025, administrația Trump exercită o presiune maximă asupra regimului Maduro. De la sancțiuni s-a trecut la acțiuni mai directe, inclusiv interdicții maritime și presupuse lovituri asupra infrastructurii folosite de traficanții de droguri.
Trump dorește (și a și declarat asta) să reabiliteze democrația în Venezuela și să reducă fluxul de migranți și de droguri către SUA.
Tensiunile dintre SUA și Venezuela depășesc nivelul critic
Atât Trump cât și alți lideri din lume sunt în total asentiment atunci când îl consideră pe Maduro un dictator a cărui înlăturare este necesară pentru a pune capăt crizei umanitare și pentru a restabili ordinea în regiune.
Abia trecute în 2026, tensiunile dintre SUA și Venezuela au atins un nivel critic. Maduro și-a exprimat disponibilitatea de a negocia pe teme precum petrolul și traficul de droguri pentru a reduc epresiunie externe, dar SUA insistă că Madură trebuie să plece din funcție.
Între timp, opoziția internă rămâne unită, iar figuri precum María Corina Machado (laureată a Premiului Nobel pentru Pace în 2025) continuă să pledeze pentru o tranziție democratică, din interiorul țării sau din exil.
Analiștii politici consideră că, atâta timp cât Maduro continuă să genereze venituri substanțiale, chiar dacă reduse, din petrol, el își poate convinge apropiații că le este mai bine cu el la putere decât să riște apariția unui nou lider care i-ar putea înlătura și înlocui cu propriii loialiști.
Pentru oamenii de rând, acest lucru nu contează, dar nici pentru Maduro nu contează oamenii de rând.