De data asta mă înșel. Își aprinde o țigară, îi sună telefonul și o lasă în scrumieră. "Nu mai vreau să mai vorbesc acum", spune. Își aprinde altă țigară, lăsând-o pe prima să ardă de una singură. Sună din nou. „Nu mai răspund" Aprinde o a treia țigară. Din a doua apucase să tragă doar două fumuri. Dincolo de norii de fum îl privesc doi bărbați bine înfipți în scaune. „Prietenii mei", spune. Îl însoțesc de două zile.

Chiar așa? - mă întreb. Nu suntem Bulgaria. Un deputat să umble cu bodyguarzi pentru că s-a hotărât să vorbească la televizor despre istoria de furt a partidului său? La noi se fură, se compromite, se taie cariere, se dau țepe, facem de toate, ca o nație de șmenari, dar încă nu ne împușcăm între noi.

În emisiune, Gelu Vișan începe să vorbească însă despre o țară condusă ca un clan mafiot: „încalc omerta, legea tăcerii". Sistemul include politicieni năimiți, cetățeni care pendulează între stat & afaceri și protecție de la Parchet.

Iar scenele povestite sunt epocale. Uitați-vă la următoarea: la o masă lungă în Modrogan de-o parte stau Boc, Flutur, Boagiu și tot ce înseamnă conducerea partidului. De partea cealaltă întreaga organizație de Dolj cu Radu Berceanu și Marian Jean Marinescu .

Se strigă de minute bune. Boagiu tocmai l-a prins pe omul lui Berceanu, pus șef la regionala de drumuri Craiova, cu o găinărie de aproape un milion de euro. De frică, din răzbunare, din cinste - nu o să știu niciodată -, ministrul îi zboară mâna dreaptă a lui Berceanu din funcție. Îi face și plângere la Parchet. E prea groasă ca să-l mai protejeze. Berceanu țipă, țipă și se ridică în picioare. „E maltratat, are Boagiu ceva cu el. Trebuie pus la loc." Ministrul încă rezistă. Berceanu amenință din nou: „dacă nu-l pui acum la loc, iese scandal mare."

Gelu Vișan nu spune exact ce fel de scandal, dar încep să sune telefoanele noastre. În ziua aceea Berceanu a amenințat că va lăsa să treacă moțiunea de cenzură. Am verificat, se pregătea una în toamna lui 2011. Speriat, Boc i-a cerut lui Boagiu să-l repună pe om în funcție. Trecuseră 24 de ore de când fusese demis.

Omul de care vorbesc, Ștefan Stoica, e acum candidat din partea PDL la deputăție. I-a luat locul chiar lui Vișan. Ăsta ar fi motivul pentru care deputatul dă acum din casă. A mai făcut-o, însă, în 2010, așa că e greu de acuzat de oportunism.

Păi, și de ce nu ați mers la Parchet?, sar toți din studio. La care Parchet? La ală care aranjează la ce instanță să pice restul dosarelor lui Ștefan Stoica?

Ștefan Stoica e o combinație de funcționar la stat și om de afaceri. A intrat în politică cu o Dacie și acum are un BMW. Director când la drumuri, când la ape, pleca din funcție doar pentru a mai trece prin mediul privat. O firmă pe care o înființase, Tecond, câștiga cam tot ce însemna infrastructură în Dolj. Prin firmă au trecut și fii lui Radu Berceanu. Au renunțat, de rușine, probabil.

Gelu Vișan povestește de primarii îngroziți care-l sunau. "Băi, nu vrem să mergem la pușcărie. Ăștia de la Tecond stau numai cu telefoanele cu noi." Licitațiile erau simplu de blătuit. Caietele de sarcini plecau înainte de publicare drept la firma care venea la licitație. Și se întorceau înapoi refăcute exact pe profilul companiei. Așa s-au câștigat zeci de contracte – zeci! -, cu tot ce înseamnă instituție publică în Dolj. Afacerea, numai cu firma asta ar fi fost de 30 de milioane de euro. Dar e doar una dintre firmele băieților deștepți de la Dolj.

Actualul lider al organizației, Marian Jean Marinescu are și el una. Contracte doar cu statul, în mod evident. Unul a și uitat să-l treacă în declarația de interese. Multe dintre contracte sunt pe la Ministerul Transporturilor. Coincidență cu hobby-urile lui Radu Berceanu?

Vișan refuză să spună ce-a discutat cu Vasile Blaga și care a fost reacția acestuia. Cert e că Blaga nu i-a dat alt colegiu, așa cum ar fi fost normal pentru unul dintre soldații partidului. Gelu Vișan a fost unul dintre comunicatorii PDL în perioada cea mai grea a acestuia. Când Băsescu îi căuta pe greii partidului prin văgăuni, Vișan era printre singurii care mai apăreau la televizor. Nu spune nici de ce Boc nu a reacționat la primele sale dezvăluri din 2010.

Spune însă de ce s-a certat cu Berceanu. „M-a întrebat: cât vrei ca să taci?" Vișan ar fi trebuit să sprijine o afacere imobiliară imensă care nu se putea face decât cu sprijinul Consiliului Local. „Păi și cât v-a propus?" Tace. „O sută de mii?, insist.„E bine așa!", spune.

O sută de mii e o șpagă mică, aveam să aflu. 500 de mii e o șpagă onorabilă, spune deputatul Vișan. Iar plafonul ar fi pe la 5 la sută din contract. Aici nu-l mai cred. Ar fi mult prea onorabil.

Probabil că și doamna Macovei a aflat acum, odată cu mine, cum stă situația. Ce o să facă cu criteriile de integritate? Deputatul Vișan se strâmbă cu o față acră: „ eeee, Macovei...Macovei e de pus în vitrină."

Într-o țară onorabilă, dezvăluirile de la Ultima Oră, făcute de Gelu Vișan, ar doborî un partid.  În România, PDL e aproape la pământ. În plus, noi suntem atât de obișnuiți cu atmosfera de corupție, încât bănuiala mea e că totul va trece fără evenimente majore pentru partid, căci domnul Vișan probabil va fi scos în afara onorabilei organizații.

Din păcate, aici am ajuns. Partidul care se laudă cu un lupta sa anti-corupție, sprijinită de președintele Băsescu, e în fapt cuprins de un putregai adânc. Îl bănuiam, acum e dovedit chiar din interior. Pentru prima dată. Episodul Vișan poate fi multiplicat cu 40, numărul județelor din România. În fiecare, altă afacere, cu alt baron și alt Parchet care tace.

Dacă PDL e un partid onorabil, precum pretinde, are șansa unui moment unic. Să taie în carne vie. Ar fi chiar un impuls în alegeri. Rămășagul meu este că n-o va face. Oameni de onoare, o vor rezolva între ei.