O persoană implicată în dosarul fostului primar Gheorghe Nichita dă cărţile pe faţă: Am încercat să mă sinucid

Daca anul trecut fosta prietena a lui Nichita, Adina-Kramer Samson, a dezvaluit ca a dat declaratii la DNA atat cu numele real, cat si sub doua identitati false, la presiunile infernale ale parchetului, de data aceasta scenariul s-a repetat cu managerul de proiecte din Primaria Iasi, Catalina Lucac.

RomaniaTV.net
28 feb. 2019, 11:30
O persoană implicată în dosarul fostului primar Gheorghe Nichita dă cărţile pe faţă: Am încercat să mă sinucid

Informatia a fost dezvaluita de Lucaci insasi, la termenul de marti, 26 februarie 2019, in fata judecatorilor Antoaneta Nedelcu si Alin-Benone Raduinea de la Curtea de Apel Bucuresti. Faptele pe care le-a descris Catalina Lucaci sunt de-a dreptul infioratoare, motiv pentru care unul dintre avocatii fostului primar, Ionel Nechita, a precizat pentru Lumea Justitiei ca impreuna cu celalalt aparator, maestrul Ion Cazacu, va depune la Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie (SIIJ) plangere penala cu privire la faptele de represiune nedreapta, cercetare abuziva si fals.

Mai exact, Catalina Lucaci a declarat marti sub juramant ca atat DNA Iasi (prin seful de atunci al serviciului teritorial, Bogdan Munteanu), cat si DNA Bucuresti (prin celebra procuroare Claudia Rosu  i-au atribuit declaratii false, menite sa-l infunde pe primarul Nichita si sa-i fabrice acestuia dosarul privind presupusele fapte de luare de mita in legatura cu implementarea proiectului „Sistem de Management de Trafic in Municipiul Iasi” (finantat din fonduri europene), in sensul unei pretinse favorizari de catre edil a asocierii dintre firmele UTI si IBC, patronate de Tiberiu Urdareanu, respectiv Gabriel Mardarasevici (co-inculpati in dosar). Mai mult: cei doi procurori nu au luat in considerare explicatiile Catalinei Lucaci cu privire la situatia reala legata de derularea respectivului proiect, a precizat martora in depozitia de marti de la CAB. Declaratia sefei de proiecte din Primaria iasi a vizat doua paliere: pe de o parte presiunile inimaginabile la care a fost supusa pentru ca DNA sa-i smulga denunturi false impotriva primarului, iar pe de alta parte desfasurarea concreta a proiectului, despre care a sustinut ca, prin insasi natura procedurii, primarul Gheorghe Nichita nu avea cum s-o influenteze, contrar acuzatiilor parchetului anticoruptie, scrie BZI.

In prima parte a declaratiei, Lucaci a afirmat ca in octombrie 2014, a fost luata de acasa pe nepusa masa de catre doi politisti judiciari din DNA si de o alta persoana (pe care nu a identificat-o si pe care nu avea s-o mai vada vreodata), cei trei ducand-o fara citatie la sediul DNA Iasi, unde procurorul-sef Bogdan Munteanu ar fi amenintat-o ca-i face dosar penal daca nu i-l da in primire pe Nichita. Punctul de pornire al santajului la care s-ar fi dedat procurorul era un simplu cadou pe care Catalina Lucaci il primise de la UTI de 8 Martie. Mai grav este ca acelasi Munteanu ar fi avertizat-o pe Catalina Lucaci ca ei, cei de la DNA, colaborau cu SRI si ca functionara Primariei Iasi ar fi urmat sa aiba de suferit daca nu intelegea sa declare ceea ce trebuia. In acest sens, Munteanu i-ar fi spus Catalinei Lucaci ca ii poate monta camere video de spionaj chiar si in cercei si imbracaminte. Impactul celor 4 ore de audiere de la DNA Iasi a fost atat de puternic, incat imediat dupa aceea, pe drumul de intoarcere, Catalina Lucaci a izbucnit in plans si chiar s-a gandit sa se sinucida, aruncandu-se in gol. Amenintare cu puscaria a primit Lucaci si de la procuroarea Claudia Rosu, aceasta avertizand-o ca alta persoana se alesese cu o condamnare la 5 ani de inchisoare pentru ca ar fi refuzat sa colaboreze cu procurorii. Inainte sa va prezinte declaratiile Catalinei Lucaci, luju.ro mentioneaza ca la sfarsitul sedintei, presedinta completului, Antoaneta Nedelcu, a admis in totalitate solicitarea formulata la termenul trecut de catre avocatii Cazacu si Nechita privind revenirea cu adrese la DNA si SRI, spre a se clarifica daca parchetul si serviciul secret au colaborat sau nu in cauza de fata pe baza Protocolului PICCJ-SRI din 2009.  Judecatoarea Nedelcu si-a bazat hotararea pe Decizia CCR din ianuarie 2016, care a declarat complet neconstitutional protocolul amintit si partial neconstitutional pe cel din 2016. Urmatorul termen de judecata a fost fixat pentru 12 martie, la ora 13:00.

Redam prima parte a declaratiei (cea vizand presiunile DNA):

    „Catalina Lucaci: Mentin partial declaratia data la etapa de fond a procesului. Anterior acelei declaratii, am dat alte declaratii, la DNA Iasi si la DNA Bucuresti. Mentionez ca aceste declaratii le-am dat sub pseudonim, ca martor protejat (pseudonimul Paraschiv Elena), ca si cum am fi fost doua persoane diferite. Acea declaratie pe care am dat-o la DNA (n.r. cu numele real) a fost influentata de celelalte doua declaratii (n.r. sub pseudonim) – de aceea am mentionat.
    Antoaneta Nedelcu: Ce nu corespunde adevarului la tribunal?
    Catalina Lucaci: Pentru a nu ma autoincrimina, am dat declaratie in functie de ceea ce mi-a convenit. (n.r. In faza de fond, judecatorul Petre Valentin Badita de la Tribunalul Bucuresti i-a pus in vedere Catalinei Lucaci ca poate alege sa nu declare anumite lucruri, daca nu vrea sa se autoincrimineze.) In data de 16 octombrie 2014, am dat prima declaratie, ca urmare a situatiei ca am fost asteptata in fata casei de 3 persoane. Una dintre ele m-a asteptat langa o masina. Ceilalti 2 erau mai in fata, intr-un Logan alb. Una dintre persoane era comisarul Costan Florin (n.r. politist judiciar la DNA in acel moment) – cel care ma astepta langa masina si care mi-a sugerat sa-i insotesc. Alta persoana era fostul sef al Politiei Municipale Mursa Lucian (n.r. transferat deja la DNA ca politist judiciar). (n.r. Catalina Lucaci nu cunostea a treia persoana, asa cum se poate vedea mai jos.)Am ales varianta de a merge cu masina personala. Comisarul Costan Florin s-a urcat cu mine si m-a rugat sa urmaresc masina din fata – lucru pe care de altfel l-am si facut.
    Am ajuns la sediul DNA. Nu mi s-a spus motivul pentru care ne-am indreptat acolo, nu mi-au aratat nicio citatie. Ajunsa acolo numai cu domnul Costan, am mers in birou la domnul procuror Munteanu (n.r. Bogdan Munteanu, cel care conducea pe atunci DNA Iasi) si am inceput discutia, care a durat 4 ore, timp in care am stat acolo. M-au intrebat daca manageriez proiectul Sistem de Management de Trafic in Municipiul Iasi, proiect cu finantare europeana, despre care dumnealor mi-au pus intrebari m-au intrebat despre mai multi colegi: Cristina Nucuta, Angela Termure, precum si despre alte persoane, printre care Cristi Stanica si Gabriel Mardarasevici. Dupa 2 ore de audieri, am constatat ca tot ceea ce mentionau dumnealor aveau scris intr-un dosar purtand numele meu. Mi-au spus ca nu este adevarat ceea ce declaram eu si mi-au mentionat faptul ca s-au montat camere de supraveghere pe stalpi vechi, lucru care nu era conform proiectului. Au mentionat ca au cunostinta de faptul ca s-au facut presiuni asupra mea pentru a face aceasta declaratie, ceea ce nu era adevarat. Au mentionat faptul ca una dintre colegele mele, care facea parte din echipa de proiect, desemnata responsabil, ar fi intocmit caietul de sarcini aferent contractului de lucrari incheiat cu asocierea UTI-IBC. Observand ca toate mentiunile dumnealor nu erau adevarate, i-am intrebat: in cazul in care in urmatoarea zi voi merge si ii voi spune primarului despre aceste declaratii, ce mi se poate intampla?
    Domnul procuror Munteanu, vizibil enervat si suparat pe faptul ca am pus astfel de intrebare, m-a intrebat daca am primit un pachet de la UTI. Le-am raspuns ca da, cu ocazia zilei de 8 Martie, cand am fost in birou: am gasit pe birou un buchet de flori si un parfum. In acel moment, (n.r. Bogdan Munteanu) mi-a intins Codul penal (n.r. cel vechi), mi-a deschis Codul penal la un articol (cred ca 256) – ‘obtinerea de foloase necuvenite’. Mi-a mentionat faptul ca, corelat cu toate celelalte acuzatii, as putea sa primesc inchisoare de la 1 la 7 ani si ca oricum voi primi maxim de pedeapsa. In acel moment, mi-au dat de inteles faptul ca as putea sa nu plec de la dumnealor asa cum am venit, motiv pentru care mi-au solicitat sa accept colaborarea cu dansii, in principal cu domnul Costan. Mi-au mentionat ca exista in prezent o tehnica foarte avansata, prin care imi pot monta camere de dimensiuni foarte mici in cercei, in haine etc. Domnul procuror Munteanu mi-a mai mentionat faptul ca oricum nu am scapat, ca oricum ei detin toate informatiile, ca ei colaboreaza cu SRI si ca oricum asta va fi situatia de acum incolo si ca va trebui sa am legaturi stranse de colaborare, in principal cu domnul Costan. Orice as fi spus, nu era luat in serios.
    Stiu ca am semnat o declaratie de martor protejat si ca atunci mi s-a ales pseudonimul Paraschiv Elena. Cei care mi-au compus-o au fost domnul procuror Munteanu si domnul comisar Costan. Dupa aceste date, am reusit si am plecat de la dumnealor. Va spun sincer ca pana a ajunge acasa, mi-am pus o multime de intrebari plangand in masina, sa inteleg unde am gresit, care este de fapt problema. Toata presiunea aceasta pe care dumnealor au facut-o asupra mea m-a pus pe ganduri. Ma intrebam daca nu ar fi mai bine sa ma duc sa ma arunc in gol de pe Hotelul Unirea (n.r. cel mai inalt hotel din Iasi). Dupa perioada aceasta, timp de o saptamana, am analizat proiectul, documentele, am discutat cu echipa de proiect, cu toata lumea implicata. Nu era absolut nimic gresit sau ilegal; doar a muncit fiecare in parte.
     
    La o saptamana dupa aceea, am primit un telefon de la domnul Costan intr-o dimineata. M-a invitat la ora 16:00, dupa program, la sediul DNA Iasi. Am luat decizia sa merg la secretara domnului primar. Am rugat-o sa-l roage pe domnul primar sa discutam. 5 minute am discutat. I-am povestit cele intamplate. Pentru ca eram extrem de incoerenta si stresata, dumnealui mi-a recomandat sa merg sa ma linistesc in birou, sa-mi astern gandurile pe hartie – lucru pe care de altfel l-am si facut. I-am predat secretarei ceea ce scrisesem. Domnul primar mi-a spus ca va purta o discutie cu colega mea Cristina Nucuta, cu dl Cosmin Coman (directorul Directiei Fonduri Europene) si cu dl Dan Tomorug (directorul Directiei Tehnice). Dl primar mi-a spus ulterior ca a vorbit cu fiecare in parte dintre cei mentionati. Pentru niciunul dintre ei nu exista nicio problema, nicio ilegitate, nimic care sa ne faca sa ne consideram vinovati in implementarea acestui proiect. A doua declaratie am dat-o la DNA Bucuresti la sfarsitul lunii mai 2015 (n.r. 27 mai), dupa ce dl primar a fost arestat. Au venit in primarie de la DNA Bucuresti dl comisar Smarandache si m-a asteptat in usa, in birou la dl primar Chirica (n.r. Mihai Chirica). Mi-au spus sa pun la dispozitie toata documentatia aferenta proiectului – lucru pe care l-am facut.
    Am primit un telefon in urma acestei anchete. Am fost chemata la DNA Bucuresti pe data de 27 mai 2015. M-am prezentat la DNA Bucuresti in calitate de martor protejat. Am asteptat procurorul la usa. A aparut o doamna care s-a prezentat Claudia Rosu. M-a intrebat daca eu sunt persoana care i-a spus domnului primar despre ceea ce am patit la DNA. M-a invitat in birou la dumneaei. Mi-a mentionat ca trebuie sa-mi continuu declaratia data la DNA Iasi. Acolo s-a intamplat la fel cum am patit la DNA Iasi: doamna procuror a consemnat lucruri neadevarate. Mi-a facut aceeasi mentiune precum cei de la DNA Iasi: si anume ca acel caiet de sarcini (n.r. al proiectului Managementul Traficului) era facut de colega mea Cristina Nucuta si ca daca ea imi propunea caietul de sarcini, nu putea face parte din comisia de licitatie, fiind vorba despre conflict de interese. Acest lucru era total neadevarat. Exista in prezent persoane din cadrul institutiei care semneaza caietul de sarcini si fac parte din comisia de licitatie. Nu mi s-au pus intrebari ca sa raspund, ci a fost un monolog din partea dumneaei (n.r. a Claudiei Rosu). Tot ce am incercat sa spun nu era confirmat, pentru ca nu reprezenta un adevar pentru dumneaei. Doamna procuror a redactat declaratia mea, desi nu mi-a pus intrebari, ca sa raspund. Dna procuror mi-a precizat la un moment dat despre un avans dat in cadrul contractului, ca este ilegal, ca s-au facut presiuni asupra mea sa dau acel avans. Mentionez ca acel avans este conform contractului – toate contractele institutiei prevad avansuri. Nu s-a luat in considerare ca acest avans a fost rambursat in 3 luni din momentul in care l-am dat.
    (…) Nu am semnat declaratia de la DNA Bucuresti. Au consemnat-o, dar nu m-au pus s-o semnez. La tribunal, am dat declaratia, dar am fost influentata si de controalele pe care le aveam atunci (n.r. in sensul de a nu spune tot ceea ce stia). Au fost foarte multe: Antifrauda, DNA, autoritatea de audit”.