O tânără de 32 de ani a lăsat jobul de birou pentru a fi șoferiță de TIR, în Spania: „Nu mi se pare greu, sunt toată ziua pe drum”

La 32 de ani, Lidia Solís a lăsat jobul de birou pentru a fi șoferiță de TIR. Chiar dacă acum viața ei înseamnă 15.000 de kilometri parcurși lunar prin Spania și un program epuizant, tânăra nu s-ar mai întoarce niciodată la vechiul job.
Alina Costache
03 mai 2026, 15:50
O tânără de 32 de ani a lăsat jobul de birou pentru a fi șoferiță de TIR, în Spania:
șoferiță de TIR, în Spania

Lidia a visat să fie șoferiță de TIR. Deși a crescut în cabina tatălui său, José Ramón, însoțindu-l la colectarea laptelui, tânăra a ales inițial o carieră stabilă în birourile companiei Baldajos. În aprilie 2023, însă, a lăsat munca administrativă pentru drumurile naționale din Spania. Astăzi, conduce prin toată țara, parcurgând 15.000 km lunar.

Citește și: Imagini virale cu iubita unui șofer român de TIR care gătește pui cu mujdei în timp ce partenerul ei conduce: „Fac mâncare din mers”

De 3 ani, Lidia este șoferiță de TIR

Voiam o schimbare în viața mea. Fratele meu, care este și el transportator, mi-a spus că e de vânzare un camion la Central Lechera. M-am hotărât, l-am cumpărat, am angajat o vreme un șofer, apoi am obținut certificatul profesional pentru transport și autorizația pentru mărfuri periculoase. La început, am simțit foarte mult această creștere”, a povestit tânăra pentru publicația La Nueva Espana.

După trei ani de experiență, Lidia și-a găsit echilibrul la volanul lui „Reguerina”, camionul botezat după casa părintească, care îi servește acum drept locuință de luni până sâmbătă.

Lucrând ca independentă pentru agenția Cárcava, tânăra străbate Spania de la un capăt la altul, din Catalonia până în Andalusia. Acum, are un program strict monitorizat de tahograf, dușuri în benzinării și nopți petrecute în cabină, totul pentru o meserie pe care o adoră.

Nu mi se pare greu. Ce îmi place cel mai mult este că sunt toată ziua pe drum, călătoresc și cunosc locuri noi. Îmi place să mă pot așeza liniștită la cină. Putem conduce două zile pe săptămână câte zece ore și trei zile câte nouă ore. Încerc să nu consum tot timpul disponibil, ca să pot parca și dormi într-un loc sigur, pentru că se întâmplă des să fie tăiate prelatele sau să se fure marfă.

Cu banii câștigați pot acoperi combustibilul, reparațiile camionului, asigurările și contribuțiile sociale. Nu am de ce să mă plâng. Nu trăiesc de pe o zi pe alta”, a mai explicat Lidia.