Oana Roman, şocată de gestul tatălui ei. Petre Roman a sunat-o de urgenţă: „Nu poate să spună asta propriului copil”

Oana Roman, şocată de gestul tatălui ei. Vedeta s-a arătat extrem de dezamăgită de tatăl ei, din nou. A povestit că ultima discuţie pe care a avut-o cu el i-a demonstrat că relaţia lor nu are şanse să se îmbunătăţească, oricât de mult şi-ar dori asta.

”După cum stiți relația cu tatăl meu e relativ disfuncțională de câțiva ani buni încoace, eu am făcut toate eforturile posibile pentru ca această relație să nu fie disfuncțională, dar nu am reușit.

Ne vedem de două ori pe an, vorbim destul de rar, nu reușesc să îl fac să se apropie din nou de noi, am făcut în privat, în toate felurile…lucrurile merg într-o direcție din ce în ce mai rea.

Recent am avut o discuție cu el din care mi-am dat seama că practic eu cred că nu mai există nicio șansă ca relația să fie una bună, oricât de mult mi-aș dori eu asta”, a spus Oana Roman.

Alte articole

Oana Roman o atacă pe Adelina Pestrițu, însă bruneta i-a închis gura. Totul a pornit de la o… tiară!

Oana Roman șterge pe jos cu Bursucu și Tzancă Uraganu: „Să promovezi așa ceva pentru banii din care să îți crești tu fetele? Sper să dispari! Ai înțeles?”

Citeşte şi: Oana Roman a izbucnit în lacrimi: „Nu mai sunt fata lui Petre Roman”. Reacţia fostului premier al României

Oana Roman, şocată de gestul tatălui ei

Vedeta a mărturisit că tatăl său i-a reproșat anumite declarații pe care le-a făcut Mioara Roman. De altfel, Oana i-a spus tatălui său că din cauza stării de sănătate, mama sa nu a mai ieșit cu declarații publice de foarte mult timp.

Într-un final, Oana Roman a căutat însă să își scuze într-un fel părintele, spunând că astfel de declarații nu îl caracterizează pe tatăl său şi că cel mai probabil este influențat de actuala familie.

”M-a sunat să-mi spună că i-a arătat lui cineva, oare cine mă întreb, că mama a făcut nu știu ce declarație de copil și de soția lui.

I-am spus că mama din cauza stării de sănătate precare nu a mai dat nicio declarație la presă de 2-3 ani. El a simțit nevoia să mă sune și să mă tragă la răspundere, deși eu nu pot fi responsabilă de ce declară mama.

El simte nevoia să-și apere familia din care în mod evident consideră că nu mai fac parte și era foarte supărat (…) Nu știu, nu mă interesează, fiecare cu probleme lui, pe mine fraza asta m-a încuiat definitiv și m-a făcut să înțeleg că probabil vorbele astea le-a spus fără să fie el.

Prima mea reacție a fost de consernare, de revoltă, de durere, de plâns, de supărare, iar apoi am stat și m-am gândit că probabil că n-are de ales, face lucrurile astea ca să mulțumească pe cineva, că eu refuz să cred că tatăl meu așa cum îl știu eu, așa cum e el ca și caracter, poate să-i spună propiului copil așa ceva.

Stau și mă gândesc că într-un fel nu pot decât să-l compătimesc că e nefericit, trist și supărat că trebuie să facă treburile astea și l-am iertat”.