Olanda, condamnată la CEDO pentru că nu le oferă condamnaţilor pe viaţă şansa eliberării

Bărbatul, condamnat în 1979 pentru uciderea unui copil de șase ani, a petrecut 35 de ani în spatele gratiilor în Antilele olandeze.

El a beneficiat în 2014 de o grațiere medicală, după ce a fost diagnosticat cu cancer și a murit șase luni mai târziu. Însă din punctul de vedere al CEDO, a cărei decizie este definitivă, această eliberare din motive de sănătate nu schimbă cu nimic validitatea problemei ridicate de reclamant.

La momentul la care acesta a sesizat Curtea, ‘niciunul dintre recursurile sale pentru grațiere nu putea în practică să ducă la punerea sa în libertate’, pentru că exista ‘o legătură strânsă’ între ‘persistența unui risc de recidivă, pe de o parte, și absența tratamentului, de cealaltă parte’, a subliniat Curtea.

În consecință, pedeapsa sa la închisoare pe viață a fost ‘de facto’ una care nu putea fi redusă, ceea ce este asimilabil unui ‘tratament inuman sau degradant’, au adăugat magistrații europeni.

Alte articole

Cum se scuză magistrații după ce un raport al Departamentului de Stat al SUA arată că România a pierdut de 49 de ori la CEDO în anul 2024. Mai mult de jumătate dintre dosare reclamă același lucru

Lia Savonea are pe masă anularea sentinței lui Sebastian Vlădescu. Fostul ministru a primit 7 ani și 4 luni de închisoare în dosarul șpăgii de 20 de milioane de euro

În jurisprudența sa, CEDO cere ca pedepsele la închisoare pe viață să poată fi reduse, respectiv ‘supuse unei reexaminări care să le permită autorităților naționale să afle dacă deținutul a evoluat suficient de mult’ pentru ca menținerea sa în detenție să nu mai fie justificată. În plus, CEDO sugerează ca această reexaminare să aibă loc cel mai târziu după 25 de ani de închisoare.

Această jurisprudență nu implică obligatoriu ca deținutul să fie eliberat efectiv după un anumit număr de ani, ci numai ca dreptul și practica lui să ofere această perspectivă.

Acest raționament a determinat CEDO să condamne în 2013 Marea Britanie pentru pedepsele sale la închisoare pe viață, fără alte perspective de eliberare în afara motivelor umanitare, de exemplu pentru vârstă înaintată sau din cauza unei boli. Turcia a fost și ea condamnată în 2014 pentru o pedeapsă similară dictată în cazul liderului kurd Abdullah Ocalan.

Pe de altă parte, legislația franceză în domeniu, instituită în 1994, a fost considerată în 2014 conformă cu Convenția europeană a drepturilor omului, CEDO estimând la momentul respectiv că dreptul francez oferă ‘o posibilitate de reexaminare’ a pedepsei la închisoare pe viață.