OMS avertizează asupra superbacteriilor mortale

Lista de superbacterii alcătuită de OMS este împărțită în trei categorii, în funcție de prioritate: critică, ridicată și medie. Cei trei agenți patogeni despre care vorbim în acest material alcătuiesc categoria de prioritate critică, fiind rezistenți la antibiotice și reprezentând un pericol pentru persoanele internate în spitale, pentru copiii din creșe și pentru persoanele din sanatorii.

Conform OMS, bacteriile rezistente la antibiotice, așa-numitele superbacterii, reprezintă o prioritate critică pentru că de multe ori infecțiile cu astfel de patogeni sunt mortale. Spre exemplu, pacienții care sunt infectați cu Stafilococul auriu rezistent la meticilină (MRSA) se confruntă cu un risc de mortalitate cu 64% mai mare decât cei infectați cu varianta non-rezistentă a stafilococului.

Toți cei trei agenți patogeni din grupul de prioritate critică sunt rezistenți la o familie de antibiotice denumite carbapeneme. Aceste antibiotice sunt deseori denumite și „medicamente de ultimă instanță” pentru că dacă acest tratament eșuează, medicii nu mai au soluții.

„Este foarte important ca OMS să ia măsuri în această problemă pentru că în zilele noastre, când este foarte ușor să călătorești dintr-o parte în alta a globului, o infecție cu un organism rezistent la antibiotice se poate răspândi foarte rapid”, a explicat Dr. Kenrad Nelson, profesor de epidemiologie boli infecțioase la Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health.

Alte articole

Șnițelele din restaurante conțin zahăr peste limita recomandată de OMS. Ce mănânci, de fapt, când iei masa în oraș

Cât zahăr este indicat să consumăm zilnic. OMS a stabilit limita, în funcție de vârstă

Dar iată care sunt cele trei superbacterii din categoria de prioritate critică întocmită de OMS:

Acinetobacter baumannii rezistentă la carbapeneme

Această bacterie poate provoca pneumonie, infecții grave ale sângelui și alte afecțiuni grave, conform Centrului american pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (Center for Disease Control and Prevention — CDC).

Infecțiile cu A. baumannii sunt de obicei infecții intraspitalicești și se răspândesc fie prin contact direct cu persoane infectate, fie prin contact cu suprafețe infectate, conform CDC. Deși acest agent patogen nu reprezintă un risc deosebit pentru persoanele sănătoase, el se poate dovedi extrem de periculos pentru pacienții cu boli cronice și cu sisteme imunitare slăbite. Infecțiile cu A. baumannii apar de obicei în mediile spitalicești, în special în unitățile de terapie intensivă.

Deocamdată nu se știe cu certitudine cât de răspândită este această bacterie în lume, însă, conform estimărilor, A. baumannii a provocat între 2% și 10% din infecțiile cu bacterii rezistente la antibiotice înregistrate în unitățile de terapie intensivă din Europa și SUA, indică OMS.

Pseudomonas aeruginosa rezistentă la carbapeneme

Cel mai des infecțiile cu P. aeruginosa apar tot în mediile intraspitalicești. Pentru pacienții infectați cu P. aeruginosa, pneumoniile sau alte infecții care pot apărea după intervenții chirugicale sunt extrem de periculoase. Aceste bacterii pot însă trăi și în piscine și bazinele de relaxare de la centrele spa și produc infecții grave ale urechii și iritații ale pielii, conform CDC. Pacienții internați în spital sunt expuși riscului de infectare cu această bacterie prin contact cu mașinile pentru respirație, catetere sau în urma intervențiilor chirurgicale.

La fel ca și în cazul primei bacterii, aceste infecții sunt în special periculoase pentru pacienții cu sisteme imunitare slăbite.

CDC estimează că aproximativ 51.000 de infecții cu P. aeruginosa se produc în spitale din SUA în fiecare an, iar dintre acestea, peste 6.000 de cazuri sunt rezultatul contaminării cu varianta rezistentă la antibiotice a bacteriei. Anual, aproximativ 400 dintre aceste infecții duc la decesul pacienților.

Enterobacteriaceae rezistentă la carbapeneme

Infecțiile cu Enterobacteriaceae rezistentă la carbapeneme (CRE) se produc de obicei în spitale și în centrele de îngrijire de lungă durată, conform CDC. Similar bacteriei A. baumannii, CRE nu prezintă un risc deosebit pentru persoanele clinic sănătoase, fiind în schimb foarte periculoasă pentru cei cu sisteme imunitare slăbite.

CRE se poate răspândi prin contact cu persoane infectate sau prin expunerea la instrumente sau dispozitive medicale infectate. Într-un studiu din 2015 publicat în revista științifică JAMA, cercetătorii ajungeau la concluzia că CRE infectează aproximativ 3 din 100.000 de americani. Dintre cele 599 de cazuri de infecție studiate, 51 de pacienți au murit.

Alte bacterii periculoase

În celelalte două categorii de risc OMS a inclus bacterii rezistente la anumite antibiotice precum și agenții patogeni care produc gonoree și toxiinfecții alimentare.

Șase patogeni au fost incluși în categoria de prioritate ridicată, iar alți trei au fost trecuți în categoria de prioritate medie. Cei șase agenți patogeni din categoria de prioritate ridicată sunt Enterococcus faecium rezistent la vancomycină, Staphylococcus aureus rezistent la meticilină și la vancomycină, Helicobacter pylori rezistent la clarithromycină, Campylobacter spp. rezistent la fluoroquinolon, Salmonellae rezistentă la fluoroquinolon și Neisseria gonorrhoeae rezistent la cephalosporină și fluoroquinolon.

Cele trei bacterii din cea mai puțin periculoasă categorie sunt Streptococcus pneumoniae rezistent la penicilină, Haemophilus influenzae rezistent la ampicilină și Shigella spp. rezistent la fluoroquinolon.

Această listă a fost realizată de OMS în colaborare cu Departamentul pentru Boli Infecțioase al Universității din Tübingen (Germania). Pentru a determina ce bacterii să includă pe această listă cercetătorii au luat în considerare o serie de factori, printre care cât de grave sunt infecțiile provocate de diferitele bacterii, cât de rezistente sunt bacteriile la acțiunea antibioticelor, cât de ușor se pot răspândi, numărul opțiunilor de tratament disponibile și dacă pot fi prevenite infecțiile.

Obiectivul OMS este de a iniția sinteza unor noi antibiotice mai puternice și cu un spectru larg și de a determina guvernele să investească în acest proces. De asemenea, în lupta împotriva superbacteriilor este necesară administrarea corespunzătoare a antibioticelor și nu luarea lor după ureche sau pentru perioade mai mici decât cele recomandate de medic, conform OMS. „Problema este că rezistența la antibiotice apare în urma folosirii necorespunzătoare a antibioticelor”, iar această clasă de medicamente este foarte des și uneori nejustificat folosită, a subliniat Dr. Nelson.

Citeşte şi OMS publică o listă cu 12 superbacterii împotriva cărora trebuie dezvoltate noi antibiotice