Ciudata alegere a sinucigaşilor este încă un mister. Se pare că pădurea ar fi, pentru ei, locul cel mai liniştit în care ţi-ai putea curma zilele. Unii spun că gestul lor ar fi inspirat de o poveste mai veche, legată de această pădure.

Geologul Azusa Hayano, care de peste 30 de ani cercetează aceste locuri în încercarea de a dezlega misterul „Pădurii Spânzuraţilor” de la poalele Muntelui Fuji, crede că ar putea fi vorba şi despre un blestem. El a găsit o păpuşă de cârpe răsturnată cu capul în jos, bătută în cuie în trunchiul unui copac. Hayano spune că aceasta ar fi expresia dezgustului, a urii faţă de societate, scrie Daily Mail.

Alte Articole

Clipe de coșmar trăite de Ramona Olaru în Egipt! Și-a pierdut ...

Un român emigrat povestește experiența sa în Norvegia: ”La ...

Una dintre cele mai mari companii americane face sute de concedieri

Cercetările pe care le face în acest sens nu l-au ajutat să dezlege misterul. În schimb, are o mulţime de povestit despre comportamentul acestor sinucigaşi. Numai el singur a descoperit, în ultimii 20 de ani,  peste o sută de cadavre de sinucigaşi spânzuraţi, în afară de cele găsite anual de autorităţi.

Hayano a luat cu el în pădure şi o echipă de filmare, care l-a ajutat să facă un documentar în situl cunoscut ca fiind numit „Jukai” -„Marea de copaci”. Filmul său începe cu imaginea unei maşini abandonate la marginea pădurii, iar în maşină, pe scaunul şoferului este aşezată o hartă deschisă.

„Sunt aproape sigur că posesorul maşinii a intrat aici şi nu a mai ieşit niciodată. Cred că toţi intră aici cu gânduri tulburi”, spune Hayano.

După ce pătrunzi mai mult în pădure, vezi plăcuţe şi alte suporturi pe care sunt scrise unele mesaje menite să îi facă să se răzgândească cât mai au timp pe cei care vin aici cu gândul de a-şi lua zilele. „Viaţa ta este darul cel mai de preţ pe care ţi l-au făcut părinţii tăi. Te rog, gândeşte-te la părinţii tăi, la fraţii tăi şi la copiii tăi. Nu te gândi numai la tine. Vorbeşte cu alţii despre necazurile tale!”, încearcă să impresioneze unul din înscrisurile afişate pe copaci ce mărginesc poteci principale în pădure.

Chiar dacă aceste îndemnuri sunt fără efect pentru cei mai mulţi dintre cei care intră în pădure cu gândul sinuciderii, există totuşi şi persoane asupra cărora au efectul scontat. Aceştia sunt de obicei persoane care nu sunt pregătite să-şi încheie socotelile cu viaţa. Acest lucru se vede după faptul că obişnuiesc să lipească de copaci benzi adezive, ca să recunoască drumul înapoi, în caz că se răzgândesc. 

„După ce mergi pe un traseu astfel însemnat, la capătul lui găseşti ceva – fie un cadavru, fie urme că a trecut cineva pe-acolo”, povesteşte Hayano. La capătul unui astfel de traseu el a găsit odată un fel de minitabără, cu corturi în care stătuse cineva. „Semnele ezitării”, spune geologul,  nu a găsit însă cadavre în acea zonă. A găsit în schimb o păpuşă de cârpă cu capul în jos, prinsă în cuie într-un copac. „Este semnul dezgustului faţă de societate”, a explicat Hayano.

Pe un alt copac, exploratorul pădurii a descoperit o plăcuţă ce conţinea lecţii de sinucidere. Era un adevărat manual de sinucidere, explicând în detaliu etapele ce trebuie parcurse.

La un moment dat, Hayano a găsit în mijlocul unei poteci un cort de o persoană. a avut norocul să prindă şi un sinucigaş în viaţă. Când geologul s-a apropiat să vadă cine e înăuntru, bărbatul i-a spus că venise să stea în cort, în pădure.

Explicaţia lui nu l-a convins, însă, pe Hayano, care a ajuns să recunoască un sinucigaş de la o poştă. După un schimb de amabilităţi, geologul i-a spus bărbatului, la despărţire: „Mai gândeşte-te! Fii pozitiv!”

Filmul lui Hayano se încheie cu imaginea unui bărbat care îşi pusese capăt vieţii recent. Avea încă pe el hainele şi pantofii. Aceasta l-a făcut pe geolog să tragă concluzia că este mai simplu să nu îi ajuţi pe oameni să se sinucidă, iar această tendinţă suicidară, care la japonezi era rezervată în trecut numai oamenilor samurailor şi oamenilor de onoare, acum pare să fie din ce în ce mai frecventă şi larg răspândită în rândul japonezilor de rând.

Tendinţa exprimă cu precădere nemulţumirea oamenilor faţă de o nouă societate, ale căror valori au fost alterate de obiceiri şi îndeletniciri moderne, tot mai tehnologizate, computerizate şi virtualizate.