Constituţia Spaniei cuprinde în titlul II (despre Coroană) un articol în care se face referire la abdicarea şefului statului şi renunţarea la drepturile de succesiune din partea moştenitorilor la tron. Articolul 57.5 al legii fundamentale prevede că 'abdicările şi renunţările la tron sau orice altă îndoială de fapt sau de drept care apar în ordinea succesiunii la tron se vor rezolva printr-o lege organică'.

Potrivit Constituţiei, prinţul moştenitor se transformă automat în noul monarh, imediat ce devine efectivă abdicarea. Ulterior, el trebuie însă să fie proclamat rege şi în faţa camerelor reunite ale legislativului spaniol şi să depună jurământul în faţa acestora. Articolul 61.1. al Constituţiei stabileşte că, 'odată proclamat în faţa camerelor reunite, regele va depune jurământul de a-şi îndeplini cu fidelitate sarcinile, să apere Constituţia şi legile ei şi să asigure respectarea drepturilor cetăţenilor şi ale Comunităţilor autonome' spaniole.

Din rege, conte

Constituţia nu prevede o funcţie anume pentru regele care abdică, deşi acesta va continua să facă parte din familia regală, fără sarcini constituţionale. Odată intrat în vigoare actul abdicării, regele Juan Carlos poate să adopte titlul de conte de Barcelona, aşa cum a făcut tatăl său, don Juan, după ce a renunţat la drepturile monarhice în favoarea fiului său, în 1977, potrivit Agerpres.

Abdicarea nu este un fapt obişnuit în monarhia spaniolă, fiind unul excepţional: ultima oară, o astfel de decizie s-a petrecut în 1941, când fostul rege Alfonso XIII (care abdicase şi plecase în exil în 1931) a renunţat la drepturile monarhice în favoarea fiului său cel mare, Juan de Borbón, tatăl regelui Juan Carlos, care nu a domnit. Din exil, el a renunţat la rândul său la drepturile de succesiune la tron în favoarea fiului său.

În momentul în care Prinţul Felipe de Asturias va deveni rege, fiica sa cea mare, Infanta Leonor, va deveni la rândul său, automat, prinţesă de Asturias, potrivit articolului 57.2 al Constituţiei.