„Poarta către Iad”, hăul din Siberia care crește într-un ritm uimitor în fiecare an VIDEO

Oamenii de știință au declarat că „poarta către iad” sau mega-alunecarea de teren Batagai din Siberia „crește în mod activ” în fiecare an. Această formațiune gigantică din permafrost crește cu un milion de metri cubi în fiecare an, pe măsură ce permafrostul se topește, relatează Live Science.

Batagaika sau „Poarta către iad”, craterul misterios din Siberia

Denumit și Batagaika, craterul a fost descoperit pentru prima dată pe imagini din satelit în 1991. Acesta s-a format ca urmare a prăbușirii unei părți a versantului din munții Ianinskoie, la nord de Iakutia, în Rusia. Prăbușirea a expus un strat de permafrost care fusese înghețat timp de aproximativ 650.000 de ani. Acesta este cel mai vechi permafrost din Siberia și al doilea cel mai vechi din lume.

Un nou studiu arată că stânca sau peretele mega-alunecării de teren Batagai se retrage cu 12 metri pe an din cauza topirii permafrostului. Partea prăbușită a versantului cade la o adâncime de 55 de metri și, de asemenea, se topește rapid.

„Semnele de topire rapidă a permafrostului sunt larg răspândite și observate în regiunile arctice și subarctice cu permafrost bogat în gheață”, au scris oamenii de știință în studiul lor. Însă, potrivit acestora, cantitatea de gheață și sedimente pierdute în urma mega-alunecării Batagai este „excepțional de mare” din cauza dimensiunii enorme a depresiunii, al cărei diametru în 2023 era de 990 de metri.

În 2014, lățimea megatoboganului era de 790 de metri. Adică, în mai puțin de 10 ani, s-a extins cu 200 de metri. Oamenii de știință știau deja că prăbușirea se extinde, dar pentru prima dată au calculat volumul de material topit care a fost eliberat din acesta.

Citește și

Ceapă siberiană și o salată cultivată de românii deportați în Siberia, păstrate la Banca de Resurse Genetice Vegetale

Potrivit rezultatelor, cantitatea de sedimente și gheață care s-a topit ca urmare a prăbușirii este echivalentă cu 14 piramide ale lui Keops. Ratele de topire au rămas relativ stabile în ultimul deceniu, în principal de-a lungul peretelui superior de pe marginile de vest, de sud și de sud-est ale craterului.

Gaură mare cât un oraș, descoperită în Antarctica. De ce se formează în fix același loc peste 50 de ani

Misterul unei găuri de mărimea unui oraș ce se formează de mai bine de jumătate de secol în Antarctica a fost desluțit de oamenii de știință. Gaura a fost reperată pentru prima dată în 1974, în Marea Weddell, prind tot atunci numele Maud Rise polynya.

Citește și: Descoperirea misterioasă de sub Antarctica. Curg teoriile conspiraţiei după apariţia imaginilor VIDEO

Gaură mare cât un oraș, descoperită în Antarctica

Din 1974 și până în prezent, gaura s-a format, aproape anual, în același loc, având de fiecare dată dimensiuni diferite. Ultima dată, gaura uriașă s-a întins pe un diametru de 80.000 de kilometri pătrați. Timp de câteva săptămâni, oamenii de știință au putut cerceta cu atenție fenomenul, încercând să rezolve acest mister vechi de o jumătate de secol.

„2017 a fost prima dată când am avut o gaură atât de mare și care a ținut atât de mult timp în Marea Weddell din anii 1970 încoace”, a declarat Aditya Narayanan, cercetător la Universitatea Southampton, din Anglia.

În unele dăți, gheața marină se extinde de la aproximativ trei milioane de kilometri pătrați la 18 milioane, acoperind 4% din suprafața Pământului.

Găurile formate în gheața Antarcticii poartă numele de polynyas și se formează atunci când vânturile puternice din interior împing plăcile în exterior. Vântul rece îngheață mai multă apă de mare în interior, adăugând bucăți suplimentare la stratul de gheață.

Totuși, Maud Rise s-a format într-un ocean deschis și la mare depărtare de aceste vânturi de coastă. În zona unde se formează ea, găurile din gheața marină sunt mult mai puțin susceptibile de a se dezvolta. Pornind de la aceste date, oamenii de știință au început să se întrebe ce condiții specifice pot cauza apariția unei găuri de asemenea dimensiune.

În cadrul cercetărilor, s-au analizat informațiile furnizate de sateliții plasați pe orbita Pământului, comparându-le cu observațiile făcute în anii precedenți. Astfel, în 2016 și 2017, curentul oceanic circular al Mării Weddell, numit Weddell Gyre, a fost mai puternic decât în alți ani, ajutând curenții subacvatici să aducă sarea și căldura mai aproape de suprafață.

Prin descoperirea făcută, oamenii de știință au înțeles mai profund Antarctica și impactul său asupra oceanului global. Din cauza schimbărilor climatice ce influențează vânturile din Antarctica, sunt așteptate mai multe astfel de găuri în viitor.

Citește și: Povestea fascinantă care a intrat în istoria omenirii! Cum a supraviețuit exploratorul polar Ernest Shackleton 20 de luni în frig, după ce nava sa s-a scufundat în gheața din Antarctica