Poezia care l-a impresionat pe Daniel Buzdugan: „Totu-n lume se scumpește, doar omul se ieftinește!”

Daniel Buzdugan a vrut să aibă un weekend liniștit, departe de agitația din București și a plecat din nou în inima munților, acolo unde le-a împărtășit fanilor săi senzația trăită după întâlnirea pe care a avut-o cu călugării.

„Am fost undeva în munții României, la o întâlnire cu niște pusnici, care se roagă non stop și care duc o viață curată, la coborârâre am avut senzația că devenim cu toții din ce în ce mai ieftini, inclusiv eu fiind primul și cel mai mare păcătos!”, a scris matinalul de la Radio Zu pe contul său de socializare.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Citiți și: Daniel Buzdugan a dat ”o fugă în pustietate” să vadă cum trăiesc călugării. Cine l-a însoțit în călătorie, pe matinalul de la ZU

Alte articole

Prognoza meteo lunară: Vara începe cu alternanţe mari, de la zile caniculare la zile cu furtuni violente

Este sau nu legal să iei energie electrică de la vecinul cu panouri fotovoltaice. Ce arată legea

Poezia care l-a impresionat pe Daniel Buzdugan a fost scrisă de Alexandru Cazacu și se numește „Dor”, iar versurile reflectă vremurile demult apuse, în care oamenii erau cu adevărat fericiți.

,Totu-n lume se scumpește,
Doar Omul se ieftinește
Cu cât banu-i mai voinic,
Cu atât, omu-i mai mic.

Fost-au vremuri grele-odată,
Când creștea pâinea-n covată
Și-ncăpeau oamenii-roată,
La măsuța din ogradă.

Dintr-o măliguță – șapte,
Și bătrâni, și cei de lapte,
Poate, n-aveau și de pâine,
Dar mai hrăneau și un câine.

Azi, mâncăm până plesnim
Și-ntrebăm cum să slăbim,
Tot ce-i place omului,
Numai fericire nu-i…

N-avea ce pune pe-un dinte,
Dar glumea lumea-nainte
N-aveau timp, nicicând, de „stres”,
C-aveau câmpuri de cules.

Dar, azi, mândri și fălcoși,
Toți botoși și mânioși,
Nu vezi om cântând în drum,
Poate, doar dacă-i nebun.

Azi, noi, ăștia cu orgolii,
Din mașini, drept în fotolii,
Venim seara obosiți,
Oropsiți și necăjiți,

C-am muncit, cât într-un an,
Tot cu ochii la ecran
Și nu mai putem de picioare
Prin atâtea ascensoare…

Fost-au vremuri de pomină,
Mândra era gospodină,
Bărbatul era bărbat,
Chiar și-un pic neepilat.

Știa coasă, știa plug,
Cântece, pe deal, la rug,
Știa paloș, demnitate,
Nu știa de bănci furate.

Nici de euro-n offshore,
Dar știa omul de dor,
Și de doine, de rușine,
De ce-i rău și ce e bine.

La o clacă zgomotoasă,
Într-o zi, făceau o casă,
Poate, mai din sărăcie,
Dar era cu bucurie.

Iar de când, cu „masa mare”,
Tot mai singur fiecare,
Burtă plină, suflet gol,
Aur mult și mult nămol.

Totu-i scump, dar ieftin-foc,
Alergăm toți stând pe loc
Așa-s vremurile-aici,
Conturi mari, dar oameni mici.

Toate-n lume s-au scumpit,
Doar Omul s-a ieftinit… ”

Citiți și: Daniel Buzdugan nu a vrut sub nicio formă să lucreze cu Șerban Huidu. Ce s-a întâmplat, în trecut, între ei. Întâmplarea de care nu știau mulți