Scoţia, Catalonia, Quebec sau Veneţia sunt unele dintre regiunile tentate să se rupă de ţările sau federaţiile din care fac parte şi să se constituie într-un stat de sine stătător sau o regiune autonomă.

După ce în Crimeea locuitorii au votat pentru secesiune printr-un referendum controversat şi condamnat de comunitatea internaţională, iar Transnistria, regiune separatistă a Republicii Moldova, se pregăteşte de un scenariu asemănător, aceste ţări regiuni occidentale nu vizează nicio uniune, ci sunt convinse că ar avea un viitor mai bun dacă ar trăi ca state independente, pe spezele lor. Intenţiile lor sunt, mai mult sau mai puţin, surprinzătoare.

Alte Articole

Coronavirus: India va produce peste 100 de milioane de doze din ...

INFP: Cutremur puternic vineri

Suedia: Cuplul regal, infectat cu Covid-19. Prinţul Carl Philip ...

Istoria le dă idei
 
Veneţienii, catalanii, scoţienii sau canadienii din Quebec se pregătesc în 2014 de referendumuri pentru secesiune.

Citeşte şi Putin nu se mulţumeşte cu Crimeea. Care sunt următoarele ŢINTE care ar putea fi anexate la Rusia

Motivele s-ar putea găsi în istorie. Astfel, în 1707, Scoţia şi Anglia s-au unit într-un singur stat. Uniunea nu a întărit regatul, ci mai degrabă, a întreţinut pofta de autonomie, care este acum mai mare ca oricând. Semnificativ este şi anul 1714, care a marcat căderea Barcelonei şi unificarea Spaniei sub regele bourbon Filip al V-lea. Catalanii, loiali dinastiei de Habsburg, au pierdut însă războiul. Cât priveşte Canada, aceasta este un stat federal, cu provincii care beneficiază deja de puteri exclusive potrivit Constituţiei ţării, iar locuitorii din Quebec au puteri sporite privind limba, o politică înfloritoare a imigraţiei şi pregătire profesională la stardarea ridicate.

Scoţia se crede mai puternică prin independenţă

Premierul britanic David Cameron, prea puţin popular în Scoţia, îşi foloseşte toată puterea de convingere pentru a-i determina pe naţionaliştii scoţieni să renunţe la referendumul pentru independenţă, ce ar urma să se desfăşoare în septembrie. Cameron îi avertizează pe scoţieni că îşi vor pierde multe avantaje, începând cu lira sterlină, dar şi că că le-ar fi foarte greu să intre în Uniunea Europeană după o eventuală separare de Regatul Unit.

Motivul-cheie pentru care Scoţia vrea să facă acest pas este acela că vrea să aibă mai mult control asupra rezervelor de petrol şi gaze din Marea Nordului şi, astfel, să asigure un nivel superior de viaţă locuitorilor săi, prin avantaje de ordin economic şi social, pe care „oamenii de aici merită să le aibă”, după cum a afirmat primul-ministru al regiunii, Alex Salmond.

Cu toate acestea, deşi mai sunt şase luni până la data preconizată a refrendumului, numărul scoţienilor care preferă independenţa nu îl depăşeşte pe al celor care se opun acestei iniţiative. Nici experţii în politică şi sociologie, nici oamenii de afaceri nu agrează ideea de secesiune, avertizând asupra unor riscuri majore la care s-ar expune o Scoţie independentă.

Ca argumente principale ei invocă, în primul rând, lira sterlină, „una dintre cele mai vechi şi mai puternice valute din lume (…) care conferă securitate economică” regatului, după cum a afirmat cancelarul George Osborn. Or, dacă îşi va căpăta independenţa, Scoţia va trebui să renunţe la această monedă.

Un alt risc pentru o Scoţie independentă ar fi ieşirea automată din Uniunea Europeană şi cu greu ar mai fi posibil un proces de reincludere a ei, ca stat independent, în uniunea comunitară. O eventuală secesiune s-ar repercuta asupra economiei, iar în cel mai fericit caz, Scoţia independentă ar putea obţine un statut asemănător cu cel al Elveţiei care poate încheia acorduri comerciale cu statele membre ale UE. Nu în ultimul rând, oamenii de afaceri ar putea să se retragă din Scoţia, pentru a nu suferi pierderi financiare care le-ar putea ruina întreprinderile.

Catalonia se plânge de inegalităţile fiscale

Catalonia şi Ţara Bascilor sunt regiunile din Spania pentru care s-a creat o excepţie, un sistem unic în lume al celor 17 comunităţi autonome. Acesta a fost consfinţit de Constituţia din 1978, iar aceste comunităţi se bucură de cea mai extinsă autonomie administrative, legislativă, economică, dar şi fiscală, de aceasta din urmă profitând mai mult Ţara Bascilor, ceea ce i-a nemulţumit pe catalani.

Lor le-a venit pofta de secesiune, idee cultivată intens şi de naţionalişti şi de partizanii secesiunii. Catalanilor nu le mai convine ca banii lor să meargă la bugetul central, care îi redistribuie apoi regiunilor, dar nu cu atâta dare de mână comparativ cu contribuţiile lor la bugetul statului. Deputaţii spanioli urmează să voteze marti, 8 aprilie, împotriva organizării unui referendum pentru autodeterminare în Catalonia.

Un episod asemănător s-a petrecut în 2005, când au respins initiativa legiuitorilor basci de a transforma Tara Bascilor într-o „regiune liber asociată” Spaniei. Iniţiativa respectivă s-a numit atunci „planul Ibarretxe”, după numele şefului Guvernului regional, naţionalistul Juan José Ibarretxe. 

Acum, planul „reînvie” în variantă catalană, naţionaliştii pregătindu-se de organizarea unui referendum
pentru autodeterminare, în 9 noiembrie, cu două întrebări: Dacă regiunea Catalonia vrea să devină un stat şi dacă acest stat să devină independent.

Veneţia vrea să îşi recapete strălucirea de altădată

Veneţia şi regiunea sa, Veneto, au anunţat că, în mai, anul acesta, vor supune iniţiativa secesiunii unui referendum. Motivele pentru care regiunea este tentată să facă acest lucru sunt, deopotrivă, istorico-
culturale şi economico-financiare. Astfel, „dregătorii” regiunii au ajuns la concluzia că populaţia sa varsă la bugetul central al statului foarte mulţi bani -71 de miliarde de euro (anul trecut, n.r.) – primind în schimb
de la acesta doar 50 de miliarde pentru susţinerea investiţiilor şi serviciilor regiunii.

Citeşte şi Pofta de INDEPENDENŢĂ face ravagii în Italia: Secesionişti înarmaţi pregăteau ATENTATE TERORISTE la Veneţia

Pe de altă parte, veneţienii invocă istoria lor glorioasă până când au fost cuceriţi de Napoleon şi sunt hotărâţi să-i redea Veneţiei strălucirea şi bogăţia de altădată, când era centru comercial şi cultural al Europei şi chiar al lumii. S-au gândit inclusiv la „resuscitarea” limbii veneţiene, pe care doar o
mână de oameni o mai vorbeşte acum.

Referendumul din mai, la care sunt chemaţi 3,8 milioane cetăţeni cu drept de vot, pare să aibă toate şansele de a se încheia cu un vot favorabil secesiunii, potrivit celor mai recente sondaje de opinie, care arată că 2,1 milioane de cetăţeni (89%) sunt favorabili unui stat independent.

Pentru Quebec, autonomia este mai degrabă o chestiune de orgoliu

Intenţiile de autonomie ale Quebecului par a fi un simplu moft, deoarece se bucură deja de puteri exclusive, mai ales privind limba oficială, care este franceza, facilităţi economice, de imigraţie şi de educaţie.

De ce ar vrea atunci Quebecul sa se desprinda din federatie? Motivele par a fi doar trebuinţe superioare, legate de păstrarea identităţii şi a moştenirii culturale. Dar dacă acestea sunt motivele principale, majoritatea francofonă (80%) ar trebui să se gândească mai degrabă la consecinţele unei astfel de ambiţii, care ar putea să o coste mult din punct de vedere economic, politic şi social.

Autonomia Quebecului se reduce, mai degrabă la o chestiune de orgoliu şi de politică, francofonii şi susţinătorii limbii franceze considerând că la mijloc s-ar afla o campanie a vorbitorilor de engleză de a submina singura unealtă la îndemâna autorităţilor de a asigura perpetuarea limbii franceze.

Anterior, două referendumuri de căpătare a independenţei de Canada s-au soldat cu eşec. Primul a avut loc în 1980, când aproximativ 60% din populaţia statului a votat împotriva secesiunii, iar cel de-al doilea, în 1995, când 51% din electorat a votat, din nou, împotriva independenţei. Anul acesta, Quebecul are planuri pentru un nou referendum pe tema independenţei.

Problema Ţinutului Secuiesc

Preşedintele Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), Toro T. Tibor, a anunţat recent, la Târgu Mureş, că formaţiunea a elaborat şi va supune dezbaterii publice un pachet cu două proiecte de lege referitoare la autonomie – unul privind o lege-cadru şi al doilea privind înfiinţarea unei regiuni cu statut special, a Ţinutului Secuiesc.

„Am adresat o rugăminte colegilor de la UDMR, să facă public rezultatul acelui efort deosebit pe care îl depun de un an încoace – la Congresul lor din martie anul trecut au luat decizia de a forma o comisie şi de a elabora un proiect de lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc. Să facă public unde au ajuns cu această activitate de codificare (…) Nu am primit niciun răspuns relevant în acest sens şi PPMT a hotărât să iniţieze o dezbatere publică pe acest subiect. Dorim să lansăm un pachet de proiecte legislative privind aceste deziderate. Credem că dreptul la autonomie este un drept constituţional, care trebuie să fie în Constituţia României, acum facem public un set de două proiecte legislative, care pune în practică acest drept constituţional la autonomie” , a spus Toro.