POVESTE DE VIAŢĂ. O profesoară româncă a renunţat la catedră şi s-a dus să măture străzile din Italia. „Am satisfacţia muncii”

Augustina Stanciu trăieşte în oraşul Lodi şi nu este rușinată de munca pe care o face, scrie businessmagazin.ro. În fiecare zi, mătură și strânge gunoaiele de pe stradă, frunzele căzute de la copaci, golește coșurile de gunoi și încarcă totul într-o furgonetă.

Citeşte şi Poveste emoţionantă de viaţă. Un tânăr a mers la mormântul mamei „să-i arate” diploma de absolvire a facultăţii FOTO

„Am început să lucrez în 2006 pentru cooperativa La Luna din Montanaso. Eram singura femeie şi cooperativa a trebuit să ceară permisiunea de la Astem pentru a mă angaja. Acum mai e încă o colegă. Trec cu furgoneta dimineaţa, golesc coşurile, schimb sacii şi strâng mizeria de pe stradă. Nu las niciodată nimic în urmă. Toamna sunt frunzele. Le mătur, le pun grămadă şi la strâng. Este obositor să mături, dar când am terminat, văd strada foarte curată şi mă simt satisfăcută. Ar fi păcat să las acolo toată acea mizerie, inclusiv excrementele câinilor. Şi eu îmi duc căţeluşul la plimbare, însă ştiind ce înseamnă să cureţi, nu las urme ale trecerii sale pe trotuar. Strâng, bag în punguţă şi duc acasă”, a povestit Augustina Stanciu, pentru cotidianul „Il Cittadino”.

Munca îi oferă satisfacţii

Alte articole

Diaspora vine tare pe turnantă. 7% din copiii români de anul trecut s-au născut în Italia. În ţară, colaps demografic istoric!

Italia vrea să majoreze impozitul plătit de străinii bogați care se mută în țară

„Îmi oferă satisfacţie – spune ea – şi chiar dacă sunt singura femeie, colegii mei se poartă bine cu mine. Câştig între 850 şi 900 de euro pe lună şi sunt reprezentat sindical de întreprindere pentru organizaţia USB Federazione din Lodi. Băieţii de la Astem care mătură străzile câştigă cu circa 300 de euro în plus. Insistăm pe acest aspect”, a mai spus Augustina Stanciu.

O zi din viaţa măturătoarei cu două diplome de licenţă

„Mă trezesc la 4:30. La 5 ies din casă, la Casaletto Ceredano, la 5 şi 40 sunt la Montanaso; îmi pregătesc uneltele, verific ca furgoneta să fie în regulă şi la 6 sunt la Lodi gata să încep munca, sunt ocupată până la miezul zilei. Şi sâmbăta şi duminica m-am arătat disponibilă să curăţ străzile cu suflătorul. Voiam ca fiica mea să-şi poată continua studiile.

În România am luat o diplomă în agricultură şi una în educaţie tehnologică, un fel de inginerie. Am studiat şi geografie, dar îmi mai lipseau câteva examene pentru a susţine lucrarea de final. Am predat la şcoala generală şi la liceu, dar acolo salariile sunt mici şi vroiam ca fiica mea să continue să studieze. Am rămas văduvă şi am venit în Italia. Am găsit un loc de muncă onest care îmi permite să-mi ajut fiica. Ea are 32 de ani, două fetiţe, o licenţă în ştiinţe politice şi acum studiază dreptul. Am făcut sacrificii în viaţă, dar nu mă plâng. E frumos să fii femeie. Îmi place să fiu mamă şi cred că este important să cauţi să fii un exemplu pentru toţi. Dacă îţi faci munca bine te apreciază pentru ceea ce eşti”, a mai povestit Augustina Stanciu.