Povestea cutremurătoare a celor nouă copii care trăiesc într-o colibă aflată în mijlocul unei păduri din Dolj. ”Domnu’, aveți bobo?”

Povestea cutremurătoare a celor nouă copii care trăiesc într-o colibă aflată în mijlocul unei păduri din Dolj. Micuții au între 14 și 3 ani și sunt crescuți cu greu de către tatăl lor care încearcă să le pună o pâine pe masă.

Citește și Program flexibil de muncă pentru angajații cu copii în vârstă de până la 8 ani. Ce prevede legea adoptată de Senat

Povestea cutremurătoare a celor nouă copii care trăiesc într-o colibă aflată în mijlocul unei păduri din Dolj

Povestea cutremurătoare a celor nouă frați care locuiesc într-o colibă șubredă dintr-o pădure din Dolj a devenit cunoscută datorită unui bărbat care întâmplător a găsit pe unul dintre copii la cerșit într-o benzinărie.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Bărbatul a fost extrem de impresionat atunci când a văzut-o pe una dintre fetițe că cerșea dulciuri pentru ea și frățiorii ei de la angajata benzinăriei, care a alungat-o pentru a nu deranja clienții.

Alte articole

Beneficii noi pentru salariații care își cresc singuri copiii. Ar putea primi cel puțin trei zile în plus de concediu de odihnă DOCUMENT

Cele mai bune rugăciuni pentru reușita la examene. Pot fi rostite atât de copii, cât și de părinți

Acesta nu a rămas indiferent și după ce și-a rezolvat toate treburile pe care le avea în oraș s-a întors la benzinărie și a cerut informații despre copila care i-a cerut dulciuri. Mai mult, bărbatul a umplut o sacoșă cu dulciuri și a mers la casa celor nouă copii care l-au întâmplinat cu mare bucurie.

”Deși pare o priveliște atât de minunată, povestea lor pare la un pol opus. Casa adăpostește 9 suflete cu vârste cuprinse între 3 luni și 14 ani. Așa a fost dat să fie, mai mult ai nimănui! Cu un tată care trudește mult, una dintre fetițe este împinsă de plăcerea unui gust să lăcrimeze la trecerea fiecărui om printr-un peco din apropierea lor. Asta a fost și în cazul meu! Parcasem să alimentez. Într-un colț, doi ochi mari și calzi, priveau lung. Eram nedumerit, de ce avea să mă fixeze un copil.

– Domnu’ , aveți un bobo?
Așa îl reținuse, poate de la frații mai mici. Nici ea nu avea o explicație de oferit.
– Ce anume?
– Ceva pentru frații mei, domnu!

Atunci pricepusem ideea. La câțiva metri, ușa se deschidea brusc și o voce dură striga: “iar ai venit? Lasă clienții în pace că nu știu ce-ți fac!”
– Dar ce a făcut? Este totuși un copil!
– Avem reclamații, cere dulciuri.

Am fost izbit de răutate, nu pot spune că altceva a trântit gândurile mele duse poate prea departe. Și rămăsesem blocat în aceleași gânduri. Poate că nu realizează ce face sau chiar avea nevoie.

Discuția cu doamna avea să continue…
– Măcar de ar cere pentru ea! Mama ei toarnă copii și asta mică vine să ceară pentru ei.

Ce-i drept, m-a agitat și mai tare.
Apoi mi-am îndreptat privirea spre micuță. Tremura și își mai arunca privirea doar printre laturile gardului care despărțeau stația de locul unde ea își punea gândurile cap la cap.

– Vino! Hai că îți iau ceva..
– Nu vin domnu’ … iar mă aleargă femeia aceea!
Probabil o făcuse în repetate rânduri.

Cât aveam să discut cu angajatul acelui peco, fata a dispărut în ceața neașternută, printre ierburi și ce o mai fi fost pe acolo. Am rămas ușor deranjat de situație și mi-am văzut de drum, știind că la întoarcere voi trece prin același loc. În urmă cu 40 minute, am virat stânga, m-am parcat și direct la tejghea m-am oprit. Doream doar să o privesc în ochi pe doamna care nu înțelegea o dorință atât de mică.

– Vă ajutăm cu ceva?
– Știți cum pot ajunge la acea fetiță care cere ceva dulce acolo la gard?
… “domnu’ … sunt niște copii…”
Apoi m-a îndrumat. “Mergeți prin spate, treceți un pod, acolo unde este fumul acela îi găsiți!”

Da, acolo erau! Priveau lung și ușor timizi… se apropiau. Fata m-a observat prima: “domnu, să nu vină femeia după matale că mă ceartă!”

Eu cu brațele pline, însoțit de tatăl meu care căra și el cât putea. 6 baxuri pline cu tot ce au visat! Știam că nu aveam să mai trec prea curând și făcusem plinul, dacă se permite termenul.

Vă pot spune atât: respect enorm și s-au bucurat cât nu ar fi făcut-o întreg personalul acelui peco la un loc. Desfăcea câte o cutie și apoi împărțea. Ea și-a păstrat un biscuit. “Mie mi-e de ajuns domnule! Ei să aibă!”, a scris bărbatul pe pagina de Facebook ”Povestea mea”.

Citește și Românii care au cel puțin doi copii vor primi un salariu în plus. Măsura vrea să combată declinul demografic din România