Povestea părinților care devin povară pentru copii: „Nu mai simt că îți sunt mamă. Simt că abia aștepți să plec”

Ce e în sufletul părinților atunci când încep să se simtă ca o povară pentru copiii lor. O scrisoare arată cum se simte o mamă aflată la vârsta neputinței, când copilul nu o mai vrea în preajmă.

„Copilul meu, 

Azi, am inteles ca nu mai sunt cine am fost pentru tine. Eu nu mai simt ca iti sunt mama, ci simt ca-ti sunt doar o povara. Azi am aflat cu uimire ca mama este mama doar cat timp copilul are nevoie de ea, dar cand ea are nevoie de copilul ei, devine o povara.

Candva eram cea in bratele careia cautai adapost si alinare. Eram fiinta pe care o iubeai cel mai mult, singura in care credeai, singura de a carei companie aveai nevoie.

Alte articole

Cum se dezvoltă copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate. Explicațiile oferite de un psihoterapeut: „Simt un gol emoțional, uneori simt vinovăție”

Câți bani cheltuie lunar Cristi Borcea cu cei 9 nouă copii. Suma este una uriașă: „E o presiune foarte mare”. Suma este una uriașă: „E o presiune foarte mare”

Cand iti eram mama ma intrebai cu spaima in privire si in glas daca am sa te parasesc vreodata. Imi desenai flori, fluturi si casute colorate si imi promiteai ca atunci cand vei fi mare, vei avea si tu grija de mine, asa cum am avut eu de tine ori de cate ori ai fost bolnav. Ma mangaiai pe fata cu manutele tale mici si imi spuneai ca ma iubesti.

Citește și: Simona Gherghe, despre cele mai dificile momente din viața de mamă: „Nu ai cum cu copii mici. Îl am pe soțul meu ajutor de nădejde”

Azi, abia daca ma mai privesti. Azi te supara neputinta si neindemanarea mea. Te deranjeaza prezenta mea in caminul tau si simt ca abia astepti sa plec.

Ti-as fi ascuns si acum boala mea si nu te-as fi impovarat cu necazurile mele, dar am imbatranit, nu mai am putere si nu mai stiu cum sa duc singura toate suferintele. Ani de zile te-am ferit de supararile mele, te-am protejat de grijile mele, nu am vrut sa stii ca nu mai pot, ca nu mai am, ca ma tem.

Am vrut sa te simti in siguranta, sa nu cunosti grijile oamenilor mari, sa te bucuri de copilarie, apoi de tinerete, apoi de familia ta.

Ti-am ascuns durerile, neajunsurile si nefericirea mea stiind ca intr-o zi iti va veni randul sa le ai pe ale tale, iar acum, cand vad cum e sa te simti povara pentru propriul copil ma rog Cerului sa ai sanatate si sa nu fii nevoit sa depinzi de copiii tai, sa nu ajungi sa simti ce simt eu acum.

Citește și: Ce se întâmplă cu gemenii Ramonei Păuleanu care s-au născut prematur. „Am fost multă vreme o mamă hipergrijulie, anxioasă”

Sentimentul ca esti o povara pentru fiinta pe care o iubesti cel mai mult pe lume, pentru fiinta careia i-ai dat viata si pentru care ai fi in stare sa-ti dai viata, provoaca mai multa durere decat orice boala. Se pare ca batranetea si boala nu-ti iau doar puterile si linistea, ci te lasa si singur pe lume.

Ma iarta ca ma plang acum, dar nu m-a pregatit nimeni pentru ceea ce simt azi. Nu am avut timp sa ma obisnuiesc cu ideea ca intr-o zi nu voi mai fi pentru tine decat o povara. Ma iarta ca am lacrimat in fata ta, ca am cautat adapost in casa ta, ca mi-am asezat sufletul la picioarele tale!

Si ma iarta, copilul meu ca nu-ti mai pot fi ceea ce am fost candva!

Cu dragoste infinita,
Mama”

Rândurile din această scrisoare, publicată  pe site-ul respectsiprietenie.ro, ar putea fi scrise de orice mamă care simte că a devenit pentru copilul ei.