După ce ani de zile a muncit în fermele agricole din străinătate, Liviu a revenit în țară și a început să cultive și să vândă răsaduri de legume. Produsele sale ajung în special în piețele din Ardeal, unde și-a format o clientelă fidelă.
”Fac asta de mulți ani. Părinții, bunicii se ocupau cu așa ceva, cultivau legume și produceau și răsad, atât pentru ei, cât și pentru vânzare. Răsadurile sunt un produs bun, dar vânzarea e pe perioadă scurtă. Începe să nu mai fie atât de rentabil, să știți, pentru că avem cam aceleași prețuri și totul s-a scumpit: alveole, turbă, încălzire, iar lumea se uită să le cumpere tot ca înainte”, explică fermierul, potrivit Adevărul.
Producerea răsadurilor presupune un proces complex, care durează peste două luni, de la semănat până la dezvoltarea plantelor. Deși rămâne o activitate profitabilă, costurile au crescut considerabil
”Punem semințele mai întâi în niște alveole mult mai mici decât acestea. Folosim căldură, niște rezistențe la curent. Apoi, când se dezvoltă, le repicăm în alveole mai mari, să se dezvolte mai bine, iar de acolo în acestea.
Cele hibrid sunt mult mai scumpe. Hibridul este mai scump. Este și mai rezistent la boli, la dăunători, decât soiurile. De aceea au dispărut soiurile noastre românești din cauza bolilor, a dăunătorilor. Cei care produc pentru vânzare sunt îndeosebi interesați de hibrizi, pentru că produc mai mult, sunt mai rezistente la depozitare, mai frumoase, mai aspectuoase.
Costurile sunt, să știți. Este și 1 leu/sămânța. Lumea se uită să cumpere ceva de calitate. Preferă să cumpere de la cunoscuți. Am clienții mei care vin, ne caută și acasă. Sunt și cei care pun în câmp, dar majoritatea începe să-și facă solarii. Chiar și pentru familie, să pună câteva roșii, câteva fire de ardei, vinete, pentru casă”, explică fermierul.
O mare parte din producția sa ajunge în zona Făgărașului, unde mulți producători din sud au găsit o piață stabilă. Relațiile construite în timp cu clienții au devenit esențiale pentru menținerea afacerii.
Deși a reușit să își extindă ferma și să acceseze fonduri europene, Liviu Moraru spune că dezvoltarea este îngreunată de birocrație și de lipsa forței de muncă.
„E greu să te dezvolți, greu să accesezi fonduri, prea multă birocrație. Cel puțin aici. Nu poți să-i oferi omului tot timpul de muncă, așa că cei mai buni, care chiar munceau, au plecat afară. A devenit și foarte costisitor, este și 250 lei ziua de muncă, iar la costuri se adaugă masa, băuturile”, mai spune Liviu Moraru.
Experiența din Anglia i-a arătat cum funcționează o agricultură bine organizată: fermele investesc constant, găsesc soluții pentru valorificarea producției și sunt susținute de consumatori, care preferă produsele locale, chiar dacă sunt mai scumpe.
Acesta spune că în România lucrurile sunt diferite față de Anglia, acolo unde fermele investesc constant, găsesc soluții pentru valorificarea producției și sunt susținute de consumator. Fermierul spune că la noi lipsesc infrastructura, sprijinul și educația agricolă. Cu toate acestea, Liviu Moraru nu a renunțat la visul său de a construi o fermă modernă acasă.