Poveștile cutremurătoare ale copiilor abandonați în țară! Părinții trudesc peste hotare, iar micuții suferă în tăcere: „Pur si simplu simt că nu mai trăiesc”

Numărul extrem de mare al copiilor care rămân abandonați în țară, în timp ce părinții pleacă peste hotare în căutarea unui venit mai mare, nu mai este un secret. Totuși, aici nu vorbim numai despre o statistică, despre niște numere pe o hârtie, ci despre adevărate ființe care suferă cu fiecare părticică a sufletului lor. Micuții rămân, de cele mai multe ori, în grija bunicilor, care fac eforturi uriașe pentru a purta pe umeri responsabilitățile pe care un copil le impune. Poveștile lor sunt de-a dreptul cutremurătoare!

08 dec. 2023, 17:41
Poveștile cutremurătoare ale copiilor abandonați în țară! Părinții trudesc peste hotare, iar micuții suferă în tăcere: „Pur si simplu simt că nu mai trăiesc”
Poveștile cutremurătoare ale copiilor abandonați în țară! Părinții trudesc peste hotare, iar micuții suferă în tăcere: „Pur si simplu simt că nu mai trăiesc”

Fenomenul copiilor lăsați în țară în timp ce părinții lor lucrează în străinătate este un aspect deja cunoscut și definitoriu pentru România postdecembristă. Statisticile oficiale indică prezența a 73.868 de astfel de copii conform Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (septembrie 2022). Dintre aceștia, 21.276 se află în situații critice, fiind complet lipsiți de îngrijirea părintească, având ambii părinți plecați peste hotare sau provenind din familii în care singurul părinte susținător este absent.

Citește și: Simona Gherghe şi-a deschis sufletul, anunţ după 6 ani de căsnicie. Relaţia cu Răzvan Săndulescu, în impas din cauza copiilor

Doar 7% dintre copiii evaluați în studiul realizat de Salvați Copiii România manifestă intenția de a se alătura părinților plecați în străinătate. În contrast, pentru 79% dintre acești copii, o astfel de perspectivă nu este o opțiune. Prin prezentarea unor povești reale ale copiilor cu părinții plecați, organizația Salvați Copiii România își propune să evidențieze consecințele psiho-sociale și problemele cu care acești copii se confruntă în absența sprijinului părintesc.

Prima poveste este despre Maria, o fetiță în vârstă de 10 ani, ale cărei experiențe au fost împărtășite cu pedagogii organizației Salvați Copiii România. Maria așteaptă cu nerăbdare vara, nu pentru că este vacanță, ci pentru că în această perioadă poate petrece mai mult timp cu tatăl ei, care lucrează în străinătate. De mică, Maria a fost crescută de bunicii paterni, deoarece ambii părinți au ales să muncească în afara țării. Această separare a fost o încercare dificilă atât pentru părinți, cât și pentru copil. Tatăl Mariei are un loc de muncă stabil în străinătate, dar foarte solicitant, iar șansele de a se întoarce în România sunt limitate. Despărțirea a testat răbdarea tuturor, dar nu a diminuat iubirea și devotamentul pe care Maria îl poartă tatălui ei. Ea se pasionează de canto și pian și așteaptă cu entuziasm venirea verii.

A doua poveste aparține lui Darius, elev în clasa a doua, a cărui descriere personală subliniază răbdarea și dorul față de tatăl său. Darius aspiră să devină, la maturitate, precum tatăl său – puternic, înalt și înțelept. Cu toate acestea, tatăl său lucrează sezonier în străinătate, iar absențele acestuia aduc schimbări comportamentale copilului. Darius devine mai trist în perioadele în care tatăl său este plecat, vorbind frecvent despre el și având mai puțin chef să se implice în activități pe care le apreciază în mod obișnuit când tatăl este acasă. Comunicarea dintre ei se menține prin intermediul apelurilor telefonice și a mesajelor WhatsApp, atunci când este posibil să își încarce cartela de telefon.

Ana, protagonista celei de-a treia povești, experimentează schimbări semnificative în viața sa. Înainte ca mama ei să plece să lucreze în străinătate, Ana și mama ei se bucurau să meargă împreună cu bicicleta în fiecare duminică, momente în care împărtășeau multe și Ana se simțea protejată. Cu toate acestea, odată cu plecarea mamei într-o țară din nordul Europei, Ana rămâne cu sora mamei și simte că a pierdut curajul. Chiar dacă se văd des prin intermediul apelurilor video, nu pot experimenta bucuria de a merge împreună cu bicicleta. La centrul Salvați Copiii România, Ana găsește alinare în jocurile în echipă și în conversațiile cu ceilalți copii.

Dinu locuiește cu bunicii de când era mic și știe bine ce înseamnă viața fără părinți alături. Ambii părinți au plecat la muncă în străinătate. Deși înțelege motivul plecării părinților și vede că de când au plecat, problemele financiare nu mai sunt atât de grele, tot îi este greu, tot îi este dor, tot se simte altfel, diferit. Este un copil cu bunici și fără părinți aproape.

De când vine la programul Salvați Copiii, încercăm să-l ajutăm să-și recapete zâmbetul, energia să-și găsească resursele, să-i arătăm că poate fi un elev bun. Lucrăm împreună la încrederea în sine, la importanța relațiilor și integrarea în grup. De asemenea, de acum poate pune întrebări, suntem aici să-l ajutăm la teme. Luăm legătura cu părinții, le povestim pașii timizi pe care îi facem împreună.

„Când mama mea pleacă, pur si simplu simt că nu mai trăiesc. Mami pleacă de când eu aveam 6 ani, iar fratele meu 2. Când a plecat prima data a plâns și am crezut că m-a părăsit, dar după, bunica mi-a explicat că a plecat pentru noi toți, pentru mai bine. De fiecare dată  când mami pleacă eu rămân cu bunicii, fratele și tata. Anul acesta urmează să plece și tata, atunci nu știu cum o să reacționez, dar cred că am să plâng”, a povestit o fetiță de numai 12 ani, care participă la activitățile psiho-educaționale organizate de Salvați Copiii.

Citește și: Adela Popescu, la capătul răbdării din cauza copiilor: „Ne provoacă enorm, deși a fost până acum copilul model”. Cu ce are de-a face actrița