Poveştile MONDIALELOR (IV). Fotbal împotriva nimănui, cel mai ridicol meci din istorie

CM 2014. România revenea în 1970, după o absenţă de 32 de ani, la marea sărbătoare a fotbalului, care de această dată se organiza în Mexic. În meciul de deschidere, în care ţara gazdă a înfruntat URSS (scor 0-0), arbitrul a acordat pentru prima oară în istorie cartonaşul galben.

Tot la acest Mondial, în premieră, a fost autorizată schimbarea a doi jucători pe parcursul unei partide. Până atunci, doar portarul putea fi înlocuit, iar asta doar în cazul în care se accidenta.

România a luptat în „groapa cu lei” de la Guadalajara şi a murit frumos, după 0-1 cu Anglia, 2-1 cu Cehoslovacia şi 2-3 cu Brazilia. Patru campioane mondiale au jucat semifinalele – Brazilia, Italia, Uruguay şi Germania – iar apărătorul italian Burgnich avea să caracterize astfel primul gol încasat de Squadra Azzura în finala cu brazilienii. „Am sărit împreună cu Pele, dar când am revenit pe pământ am văzut că el rămăsese suspendat în aer„.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

A fost ultimul Mondial al lui Pele, Brazilia a câştigat cu 4-1 finala cu Italia şi s-a încoronat campioană pentru a treia oară, păstrând trofeul pentru totdeauna. 13 ani mai târziu cupa avea să fie însă furată şi topită în aproape două kilograme de aur curat. Partea de lemn din spatele vitrinei a fost forțată cu un drug de fier iar trofeul furat nu a mai fost recuperat vreodată.

Alte articole

A murit mama legendarului Pele. Celeste Arantes avea 101 ani

Citeşte şi Poveştile MONDIALELOR (III). Fotbalul sub stăpânirea „regelui” Pele

Noul trofeu al Cupei Mondiale a fost inaugurat la turneul final din 1974, din Germania, iar părerea unanimă era că este mai urâtă decât precedentul. Totuşi, 16 naţionale se luptau pentru cucerirea sa. Lipsea URSS-ul, dintr-un motiv care nu are nicio legătură cu fotbalul. Sovieticii refuzaseră să joace barajul de calificare la CM pe Stadionul Naţional din Chile, care cu puţin timp în urmă fusese lagăr de concentrare şi zid de execuţie. Atunci, pe 21 noiembrie 1973, naţionala statului Chile a disputat una dintre cele mai ridicole partide din istoria fotbalului. A jucat împotriva nimănui şi a marcat mai multe goluri, ovaţionate de public, în poarta goală. Ca o ironie, câteva luni mai târziu, la Mondialele din Germania, Chile nu avea să câştige nicio partidă.

A fost Campionatul unde a strălucit Olanda lui Johan Cruyff, supranumită Portocala Mecanică. Dar, în finală, exact la fel ca în 1954, Germania a fost cea care a dat peste cap toate pronosticurile şi a câştigat cu scorul de 2-1. Germania a devenit astfel campioană mondială pentru a doua oară, dar în dreptul Olandei era trecută noţiunea de „fotbal total”.

Citeşte şi CM 2014: Poveştile MONDIALELOR (II). Brazilia în stare de şoc şi Miracolul de la Berna

Citeşte şi CM 2014: Poveştile MONDIALELOR (I). Fotbalul de dinainte de Război: intrigă, fascism şi inocenţă