Reglementată în Codul civil, prescripţia trebuie invocată în instanţă de către cel în folosul căruia curge, iar asta cât mai curând posibil. Termenul general de prescripţie este de trei ani, iar unele evenimente pot duce la întreruperea ori suspendarea lui. Iată, în continuare, cele mai importante lucruri despre prescripţia dreptului la acţiune în legislaţia civilă. 

Citeşte şi Ai datorii la ANAF? Iată cum scapi de ele

Alte Articole

Cu cât se scumpesc produsele pe lanţul de aprovizionare, de ...

ANAF ia în vizor comerţul cu haine second-hand şi măcelăriile. ...

Termenul de prescripţie: trei ani, ca regulă

Care este acest termen? Regula generală e că are trei ani, adică trei ani de la momentul când titularul dreptului a cunoscut sau trebuia să cunoască naşterea dreptului său. Dacă într-un text de lege veţi găsi formulări care nu precizează niciun termen, atunci e vorba de termenul general de trei ani.

Există însă şi alte termene, mai lungi sau mai scurte, dar de fiecare dată sunt prevăzute expres.

Termenul de prescripţie este de un an, conform Codului civil, în următoarele cazuri în care există dreptul la acţiune (exemple): vânzătorii cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute şi a furniturilor livrate; avocaţii, împotriva clienţilor, pentru plata onorariilor şi cheltuielilor; notarii publici şi executorii judecătoreşti, în ceea ce priveşte plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcţiei lor.

Continuarea articolului pe avocatnet.ro.