Producătorii locali, descurajaţi de condiţiile impuse de retaileri. Marian Tudor, patronul unei fabrici de dulceţuri, gemuri şi zacuscă din Verneşti, Buzău: „Hipermarketul îmi oferă 2 – 3 lei pe borcanul cu zacuscă, păi doar borcanul gol mă costă 1,5 – 2 lei”

Deşi există legi care protejează producătorul local, asta se întâmplă doar în teorie. În practică, producătorii din România nu se pot apropia de marii retaileri pentru că preţul pe care aceştia din urmă li-l oferă este mult sub preţul de producţie. În plus, hipermarketurile şi supermarketurile au deja o piaţă formată, agreează mai greu produsele noi şi nici nu sunt foarte deschise atunci când este vorba despre produse fără aditivi şi fără conservanţi.

Marian Tudor, patronul Ferma Tudor: „Hipermarketul îmi oferă 2 – 3 lei pe borcanul cu zacuscă, păi doar borcanul gol costă 1,5 – 2 lei”

În condiţiile în care majoritatea românilor se uită mai întâi la preţ, abia apoi la calitate, iar hipermarketurile sunt interesate să aibă vânzări mari, producătorilor români nu le rămâne decât să se ajute singuri.

„Noi am început de două luni, a durat mult până am format personalul, până am obţinut o parte din analize pe produs, până am format produsul pentru că am vrut să facem un produs autohton. Noi am pornit pe un produs propriu, o lună, două durează analizele de laborator, apoi etichetatul, codul de bare. Vindem local, e foarte greu de intrat pe piaţa supermarketurilor. Ei au o piaţă formată, au marfă pe stoc, mai greu agreează produsele noi şi mai ales pe cele fără conservanţi.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Un borcan de dulceaţă costă între 5 lei şi 6-7 lei, ca medie. Un borcan de zacuscă de 330 g costă 6.50 – 7 lei (330 g). Sunt fără aditivi, fără conservanţi. Supermarketurile practică preţuri de dumping, 2-3 lei borcanul cu zacuscă. Cum să mergi pe preţurile astea atât timp cât un borcan gol, cu capac, ajunge la 1,6-2 lei? Un exemplu, un kilogram de vinete costă 3,5 lei. Dintr-un kilogram faci două borcane de zacuscă. Nu mai pun la socoteală gogoşari, ulei, ceapă, foaie de dafin… 

Alte articole

Ilie Dumitrescu atacat de interlopi în centrul Capitalei, în urmă cu 18 ani: „Deși ne amenințau, eu încercam să-i conving să stea liniștiți”

Părintele Marian, îngerul familiilor nevoiaşe. Şi-ar fi dorit să fie poliţist, dar moartea mamei l-a îndreptat spre Biserică

Noi suntem obligaţi să facem modificări de preţuri pentru că nu avem o situaţie certă a utilităţilor şi a consumului de energie. Preţurile cresc de la zi la zi. Spre exemplu, avem aronia care are un gust stringent, trebuie adăugat zahăr. Zahărul, acum două luni, era 3,5 lei, azi e 7 lei. Plus energia. Acum 3 luni am plătit 27 de mii de lei, acum o lună a venit 42 mii lei. Nu ai cum să mergi pe un pret fix si la supermarketuri, nu acceptă decat contracte pe 6 luni sau pe 1 an. Iar preţul e nu mic, ci extraordinar de mic. Se adaugă taxă de raft, de depozitare, de vânzare şi dacă tu, producător, vinzi produsul cu 2 lei, la raft ajunge cu 12 lei.

Citeste si Prețurile la alimente sar în aer. Retailerii și producătorii pasează vina de la unii la alții în timp ce românii plătesc cu 30-50% mai mult pe produse

Ale noastre sunt naturale, e drept, însă supermarketurile preferă să aducă produse de afară pentru că sunt mai ieftine decât la noi. Pe majoritatea produselor scrie că sunt asamblate în România, nu şi produse în România. Aici e marea diferenţă, pentru că una e să aduci o pastă de fruct din Germania sau Olanda şi alta e s-o producem noi. Un borcan de pastă de pere sau de gutui e 4-5 lei, adus de afară e 2 lei. Un borcan de gem de smochine (330 g) produs de noi conţine 80-90% fruct şi costă 10 lei preţ de fabrică, iar adus din Bulgaria gemul de smochine conţine doar 30% fruct şi e undeva la 3 lei. 

Noi am discutat cu câţiva retaileri mari, dar nu ne-am înţeles din cauza preţurilor. Chiar dacă vorbim despre un produs de calitate, nu se adresează unei pieţe largi, situaţia financiară a românului a scăzut. Tot omul se uită la preţ. E situaţia asta incertă cu utilităţile, energia„, explică Marian Tudor, patronul Fermei Tudor

Descurajaţi de condiţiile impuse de retaileri, producătorii locali se descurcă cum pot

În condiţiile în care piaţa de desfacere a marilor retaileri le este inaccesibilă, producătorii români se descurcă cum pot. Familia Tudor se axează pe vânzările locale.

„Vindem local, am intrat puţin pe Constanţa, pe Bucureşti, dar câteva magazine. Chiar nu pot să merg pe un preţ foarte mic, la 2 lei cât vor dânşii nu am cum. Acum 6 ani când am început făbricuţa, am plecat de la premisa că nu ne descurcăm cu vânzările şi că trebuie să facem ceva să producem. Acum am ajuns să luăm foarte multă marfă de la producători zonali, am făcut stocuri chiar pe preţuri vechi, am congelat marfa ca să avem de lucru pe timp de iarnă. Utilităţile, energia au preţuri fluctuante şi chiar nu poţi face un contract cu un supermarket care te condiţionează să ţii 6 luni sau un an preţul fix. efectiv nu ai cum să faci faţă„, descrie Marian Tudor situaţia tragică a producătorului român.

Citeste si Petre Daea, prins cu ocaua mică. A cumpărat produse locale pe care le-a înapoiat după plecarea presei. „M-am trezit cu produsele în căsuță”