Psihologul Laura Maria Cojocaru consideră că majoritatea profesorilor admonestează mult prea uşor un elev atunci când este fluctuant în procesul educaţional şi îi cer, câteodată în mod exagerat, să performeze în fiecare moment. Dacă acesta nu ţine mereu ştacheta sus, de multe ori este etichetat negativ de profesor, cu apelative precum „prostule” sau „leneşule”.

„Din nefericire, mulţi profesori din România punctează mult prea uşor un moment de neatenţie sau de necunoaştere şi extrapolează acel moment la nivelul lui general din punct de vedere academic. Ca orice om, şi elevii au momente mai bune sau mai proaste, aşa cum şi profesorii trec prin diverse faze. Elevul ar trebui punctat pentru evoluţia sa generală, deoarece în educaţie vorbim despre continuitate, şi nu despre momente aleatorii. Ar trebui notat pentru ceea ce ştie, nu pentru ceea ce nu ştie, deci ar trebui să existe o mai mare rigoare în notarea lui”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

Alte Articole

Anamaria Prodan dă cărțile pe față. Impresara, mesaj dur ...

Primul mare oraş din România care închide toate şcolile şi ...

Aproape 200 de şcoli din Bucureşti sunt închise şi elevii ...

Forurile Uniunii Europene încurajează dictonul „Să venim cu drag la școală!”, însă România face notă discrepantă, a observat Laura Maria Cojocaru.

„Este mai mult decât evident că un elev încurajat va deveni un elev care va aștepta cu drag ora respectivă, va învăța mai cu spor, știind că profesorul a văzut și a apreciat eforturile lui. Ca o consecinţă a acestei strategii educaționale, elevul va dori să rămână văzut și apreciat în continuare, deoarece acea stare îl face să se simtă valoros și valorificat. Acest lucru se numește motivație! Un elev care va fi tratat așa cum este el în realitate, o ființă umană care este la școală tocmai pentru că nu știe și are de învățat, se va simți în largul lui, va avea curajul să pună întrebări și să răspundă fără frica de a fi certat sau pedepsit cu o notă pentru că nu știe tot ce știe profesorul”, consideră psihologul.

Este evident pentru toată lumea că profesorul știe mai mult decât elevul, însă acesta nu este un motiv pentru a cauta, de câte ori are ocazia, momente în care să-i arate elevului acest lucru – cel puțin nu prin pedeapsă și prin veşnicul „ai greșit!”.

„Noi, ca adulți, cum ne-am simți dacă șeful nostru, prietenul nostru, părinții noștri, partenerul nostru, persoane importante din viața noastră, ne-ar sublinia de fiecare dată „greşelile”, iar lucrurile bune le-ar trece cu vederea? Este, fără doar și poate, un sentiment de frustrare. Și cum ne putem aștepta ca un copil care este în plină formare pentru viață să reacționeze pozitiv la astfel de atitudini? Dacă profesorii se vor aștepta în continuare ca elevii să învețe de frică, este bine să afle că acesta este un concept învechit și dovedit ca nefuncţional”, explică Laura Maria Cojocaru.

În timp, s-a construit un sistem păgubos pentru elev, iar acesta funcţionează și în zilele noastre. De frica notelor mici, elevii sunt sfătuiţi, mai voalat sau mai direct, să urmeze ore de meditație.

„Dacă profesorii se vor aștepta ca elevii să vină la ei la meditații, de frica notelor mici de la clasă, aceştia se vor duce probabil la meditații, dar la alt profesor. Deoarece, dragă profesor care dai note mici, care încerci să-i dovedești copilului „puterea ta”, care îi spui repetat că greșește, că nu știe, că nu e bun, probabil că nu te-ai întrebat până acum (dar părinții se întreabă!): „dacă elevul X este atât de „prost” și are note atât de mici, oare nu cumva TU nu ți-ai făcut datoria de a-l face să-i placă materia ta, s-o înțeleagă și să și-o însușească?”, se întreabă Laura Maria Cojocaru.

Specialistul în psihologia copilului consideră că, dacă ne vom aștepta în continuare ca elevii să învețe de frică, nu ar mai trebui să mire pe nimeni că atitudinea lor față de școală și profesori este una de revoltă.

„Bunul-simț instinctual, pe care-l avem fiecare în interiorul nostru, le spune și lor că nu au nevoie să fie tratați ca niște „proşti care greşesc”, ci încurajați și tratați ca niște ființe umane cu suflet, care au nevoie de înțelegere, acceptare și iubire. Nu avem nevoie de un învățământ care construiește roboți pentru stocare de date sau „stick-uri de memorie cu picioare”. Pentru asta avem laptopuri, tablete, smartphone-uri. Avem nevoie de un învățământ care construiește oameni. Aveți curajul să cereți profesorilor să vă încurajeze, să vă aprecieze, să vă fie modele reale, pozitive, constructive”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.