Psihopedagogi: Trecerea de la grădiniţă la clasa zero nu îi va afecta pe copii

Psihologii şi psihopedagogii consideră că nou-înfiinţata clasă pregătitoare nu îi afectează pe cei mici nici, iar părinţii ar trebui să fie alături de copiii lor indiferent de şcoala la care învaţă.

02 mart. 2012, 14:23
Psihopedagogi: Trecerea de la grădiniţă la clasa zero nu îi va afecta pe copii

Psihopedagogul Aura Stănculescu a explicat pentru RTV.NET că între clasa pregătitoare, introdusă în anul şcolar 2012-2013, şi grupa mare pregătitoare de la grădiniţă singura diferenţă este de loc. Mai exact, grupa mare se va muta la şcoală.

Singura diferenţă de anul aceasta este că această grupă mare va aparţine şcolii. Trecerea de la grădiniţă la şcoală nu o să-i afecteze pe copii. Copiii se adaptează mult mai uşor decât adulţii. Ei sunt curioşi şi le plac provocările, faţă de adulţi care sunt mai reticenţi la schimbări”, a spus Aura Stănculescu.

Psihopedagogul precizează că fiecare şcoală va fi pregătită să îi primească pe preşcolari. „Va exista o clasă special dedicată copiilor din clasa pregătitoare, cu mobilier adecvat, cu materiale didactice specifice, care sunt foarte asemănătoare cu cele din grădiniţe”, a completat specialistul.

Psihopedagog: Curriculum creat pentru clasa pregătitoare seamănă foarte mult cu cel de la grădiniţă

Nici curriculum după care se va studia la clasa zero nu va fi cu mult diferit faţă de ceea ce se face în prezent la grupa mare de la grădiniţă. „Curriculum creat pentru clasa pregătitoare seamănă foarte mult cu cel pe care copiii îl parcurg acum în grădiniţe la grupa mare pregătitoare pentru şcoală. Este o etapă de trecere de la un ciclu de şcolaritate la altul, într-un spaţiu în care trebuie să se adapteze pentru învăţământul primar şi gimnazial. Curriculum nu îi solicită mai mult decât le permite nivelul psihologic al vârstei, doar că spaţiul este unul care îi face să aibă o adaptare lină„, a declarat Aura Stănculescu.

„Un părinte care vrea să se laude că are copilul la o şoală de fiţe, va tinde către atingerea acestui obiectiv”

Cât priveşte şcoala pe care părinţii o aleg pentru copiii lor, psihopedagogul spune că orice părinte ar trebui să fie alături de copilul lui indiferent de unitatea de învăţământ pe care o alege, fie ea de „fiţe” sau „normală”.

„Înscrierea copiilor la şcoală se face în funcţie de nevoia părintelui. Dacă acesta vrea să se laude cu faptul că are copilul la o şcoală de fiţe, va tinde către atingerea acestui obiectiv, dacă vrea ca copilul lui să meargă la şcoală şi să înveţe, sa îl urmărească, să colaboreze cu şcoala, îl va duce la orice şcoală. Un părinte care îşi iubeşte copilul este alături de el în orice şcoală ar fi. Nu îl duce la o şcoală de fiţe şi mai trece pe acolo când acesta termină şcoala”, a conchis aceasta.

„Clasa zero nu este o ideea rea. În sistemul britanic, copilul intră în clasa I la 5 ani”

Psihologul de copii, Aida Ivan, spune că ideea înfiinţării clasei zero „nu este o idee rea, dar important este cum va fi ea implementată”.

Specialistul spune că orice modificare a unui sistem care funcţionează de ceva vreme este normal să debusoleze oamenii, însă copiii implicaţi în aceste mutări programate de Ministerul Educaţiei vor fi afectaţi diferit, în funcţie de dezvoltarea fiecăruia. „Copiii se dezvolta diferit. Poţi să ai un copil care să nu fie pregătit pentru şcoala, pregătit de ideea de a sta în bancă şi a urma niste paşi foarte bine structuraţi. Pe de altă parte, poţi să ai un copil care la 5 ani, poate să faca acest lucru fără nicio problemă. Nu este o reţetă, nu toţi copiii sunt la fel”, a spus Aida Ivan, pentru RTV.NET.

„Din punct de vedere psihologic, nu există nicio problemă pentru copii”

Acesta a precizat că ideea de a trimite un copil de 6 ani la şcoală nu este un lucru rău, acest lucru fiind deja dovedit de sistemul britanic de învăţământ unde copilul intră în clasa I la vârsta de de 5 ani. „Din punct de vedere psihologic nu există nicio problemă pentru copii. La 5 ani, copilul ar mai avea nevoie de puţină copilărie, dar pe de altă parte, există şi copii care se adaptează foarte uşor şi care se raportează foarte bine la ideea de şcoală„, a explicat psihologul.

Spre deosebire de sistemul britanic, cel românesc trece printr-o foarte mare criză de personal, cel mai adesea din cauza salariilor foarte mici. „Profesorii din sistem, care au mai rămas, trebuie să fie foarte bine pregătiţi, pentru că se lucrează diferit cu un copil de 5 ani şi cu unul de 6-7 ani”, a mai declarat Aida Ivan.

„La şcoala de fiţe, copilul va fi un frustrat şi depresiv”

Psihologul Aida Ivan a explicat că fiecare părinte alege ce şcoală crede că este mai bună pentru copilul său, însă trebuie să fie foarte atenţi atunci când aleg să-şi dea copiii la o şcoală „de fiţe”.

„La şcoala de fiţe, bagi copilul într-un mediu în care s-ar putea să nu se simta bine. O şcoală de fiţe înseamnă copii cu fiţe. Dacă vrei să creşti copilul ca să aibă o personalitate fericită, sănătoasă, părerea mea este că trebuie să îi dai toate uneltele necesare pentru aceasta. Asta înseamnă că trebuie introdus într-un mediu sănătos şi mai înseamnă că tu, ca părinte, trebuie să îl echipezi cu tot ce are nevoie pentru a face faţă unei societăţi formată nu numai din intelectuali sau persoane cu venituri mari”, a precizat specialistul.

„Suntem o societate colorată, eterogenă, iar copilul trebuie să facă faţă acestei societăţi. Copilul trebuie să ştie de mic să relaţioneze şi cu copilul de rom şi cu cel destept şi cu cel mai puţin isteţ şi cu cel bogat şi cu cel sărac. Aşa trebui echipaţi copiii, pentru că asta este societatea în care trăim”, a mai completat psihologul.

Acesta a mai spus că părinţii care nu sunt pregătiţi din punct de vedere financiar şi totuşi îşi dau copiii la şcoli cu „pretenţii”, îi vor face mai rău. „Dacă părintele nu este pregătit financiar şi din punct de veder al numărului de fiţe, copilul va fi un frustrat şi depresiv. Mai mult, se va alege şi cu prejudecăţi, că ăla este bogat, ăla este gras, ăla este ţigan”, a precizat Aida Ivan.

Specialistul mai spune că cei şapte ani de acasă nu trebuie subestimaţi, ei fiind o bază pentru dezvoltarea ulterioară a oricărui copil. „Cei şapte ani de acasă înseamnă achiziţii educaţionale necesare pentru tot restul vieţii. Baza personalităţii se formează în aceşti şapte ani. Dacă nu îi are, copilul poate să fie înscris oriunde, pentru că va fi un handicapat din multe puncte de vedere. Îi vor lipsi uneltele ca să poată face faţă diverselor situaţii”, a conchis Aida Ivan.