Executivul a adoptat marţi, 4 februarie, o ordonanţă de urgenţă prin care serviciile din cadrul programelor de sănătate se pot derula şi la spitalele private, făcă ca pacienţilor să le fie ceruţi bani în plus.

„Spre surprinderea mea, și a multora dintre colegii mei, s-a mers și mai departe ieri seară prin introducerea unor noi articole care deschid drumul integral sectorului privat comercial pentru accesarea bugetului de stat destinat sectorului medical de urgență, care și așa este limitat ca sumă, comparativ cu nevoile reale”, a postat șeful DSU pe Facebook.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Profesorul Mircea Beuran dezvăluie greşeala majoră pe care ...

De la un accident banal, la confruntarea cu un inamic necruțător. ...

Citeşte şi: Ministrul Sănătăţii, despre faptul că operează: În timpul liber şi ANI mi-a permis acest lucru

Raed Arafat, susţine faptul că decizia a fost luată fără o analiză şi dezbatere reală, fiind o măsură fără precedent, care va destabiliza sectorul public de urgenţă.

„Nu inteleg care a fost caracterul de urgenta ca se se ia astfel de decizii peste noapte, fara analiza reala de impact si fara dezbateri reale, luand masuri fara precedent, care vor destabiliza tot sectorul public de urgenta, de la serviciile de ambulanta pana la SMURD si UPU, fara exceptie” , adăugă Arafat.

 Ludovic Orban, ordonanţa era indispensabilă

Ludovic Orban spune că fiecare ordonanţă de urgenţă adoptată în sedinţa de guvern de marţi seară a avut în spate o nevoie şi era indispensabilă. Mai mult, premierul afirmă că OUG în domeniul sănătăţii a fost prezentată românilor în variante care nu au nicio legătură cu realitatea. 

Reamintim că Guvernul a adoptat, marți proiectul de OUG prin care serviciile medicale din cadrul programelor naționale de sănătate curative se pot derula atât prin furnizori publici, cât și prin furnizori privați.

Citeşte şi: Gripa continuă să facă victime în România. Bilanţul tragic a ajuns la 15 morţi UPDATE

Potrivit actului normativ, furnizorii privați de servicii medicale puteau implementa programe de sănătate ale statului, doar atunci când era depășită capacitatea furnizorilor publici de a le implementa.