Regula pe care trebuie să o cunoască toți românii care plătesc chirie. Sancțiuni dure pentru cei care nu respectă prevederile legale

Contractele de închiriere sunt printre cele mai frecvent întâlnite, alături de cele de vânzare-cumpărare. Acestea sunt încheiate între un chiriaș și un proprietar, dar există unele situații în care bunul este deținut de mai multe persoane, adică în coproprietate.

În astfel de cazuri, procesul de încheiere a unui contract de locațiune devine mai complex, deoarece drepturile și resonsabilitățile sunt împărțite între coproprietari, iar deciziile sunt influențate de regulile juridice aplicabile coproprietății.

Citește și: Cât costă să dai în chirie un apartament pe Airbnb. Totul despre taxele și impozitele ce trebuie plătite

Diferența dintre proprietar și coproprietar

Alte articole

Cât plătește chiria un român care locuiește în Zurich. Ce diferențe sunt între România și Elveția

Cine plătește pentru reparații în cazul unui apartament închiriat, chiriașul sau proprietarul? Ce spune legea în 2025

Un proprietar individual are control exclusiv asupra bunului său și poate lua decizii de dispoziție sau administrare fără a cere acordul altora. În coproprietate, deciziile legate de bunul comun trebuie luate în mod colaborativ, iar în multe cazuri este necesar acordul tutror sau al mojorității coproprietarilor pentru a lua o decizie. Aceste diferențe sunt importante atunci când vine vorba de închirierea bunului.

Pentru încheierea unui contract de chirie cu o durată mai mare de trei ani, este necesar acordul tuturor coproprietarilor, deoarece această acțiune este considerată un act de dispoziție, care presupune transferul unor drepturi asupra bunului.

Potrivit legislației în vigoare, un act de dispoziție se referă la înstrăinarea unui bun, consumarea sau distrugerea acestuia, instituirea de sarcini asupra bunului sau renunțarea la drepturi. În astfel de cazuri,a cordul general al coproprietarilor devine o condiție obligatorie.

Pe de altă parte, contractele de locațiune cu o durată de până la trei ani sunt considerate acte de administrare. Acestea pot fi încheiate cu acordul majorității coproprietarilor, fără a fi necesar acordul tuturor, în conformitate cu prevederile Codului civil.

În materie de coproprietate, art. 641 alin. (4) din Codul civil prevede că: „Orice acte juridice de dispoziţie cu privire la bunul comun […] şi locaţiunile încheiate pe termen mai mare de 3 ani […] nu se pot încheia decât cu acordul tuturor coproprietarilor”.

Citește și: Gestul banal pentru care românii care stau cu chirie la bloc pot primi o amendă de 1.500 de lei. Au ajuns la mâna vecinilor!

Coproprietarii cu cote-părți egale

În cazul în care coproprietarii dețin cote-părți egale ale unui bun, acordul tuturor acestora este necesar pentru a încheia un contract de locațiune, indiferent de durata acestuia. În schimb, dacă există o diferență semnificativă între cotele-părți deținute de fiecare coproprietar, acordul poate fi dat doar de cei care dețin majoritatea cotelor, în cazul unui contract de până la 3 ani.

Pentru contractele de chirie care depășesc trei ani, chiar și cu o zi, se aplică reglementările specifice actelor de dispoziție, iar acordul coproprietarilor devine obligatoriu. Regulile sunt menite să protejeze drepturile fiecărui coproprietar asupra bunului comun și să asigure că deciziile sunt luate în mod corect, scrie capital.ro.