Pe la mine pe-acasă îi zicea ostropăț. Și-așa i-am zis și eu multă vreme, până ce am întâlnit varianta mai „citită”, literară cum s-ar spune, deși ne referim aici la… literatura gastronomică. Adică: ostropel. De pui, cel mai adesea. De rață, câteodată.
De miel, pe la stâni, acolo unde orice mâncare se gătește în ceaunele mari, așezate pe pirostrii, să poți după aia să hrănești toate gurile înfometate de ciobani și ciobănași.Au umblat ei ziua toată în munte, după mioare. Le-au dat prin strungă și le-au mult, când a venit ceasul potrivit pentru asta, au făcut cașul, iar când au prins o țâră de timp, au cântat din fluier. E o prezentare… idilică.
Însă ostropelul de miel, ca la stână, de-mbucat cu mămăligă, e cât se poate de teluric. De-aceea mă grăbesc să vă dau rețeta (chit că n-ați avut nici o mioară-n grijă).
Pentru a-l pregăti ai nevoie de carne de miel (1 kg), 2-3 linguri de untură sau ulei, 10 căței de usturoi, o lingură de făină, o legătură de pătrunjel verde, tocat mărunt, sare și piper, oțet.
Citeşte mai mult pe antenasatelor.ro