"Robul lui Dumnezeu", dus acasă cu ROABA după ce s-a îmbătat la o pomană într-un sat din Moldova FOTO

Cum este obiceiul la ţară, pe aleea centrală a cimitirului au fost aranjate mese pentru o pomană la care au participat peste 140 de persoane, potrivit Adevărul.

„Săraci, mai puţin săraci, ceva ţigani, în putere sau mai puţin, treji sau abia încălziţi de soare sau de vreun alt hram, tineri sau mai în vârstă, ce-a mai rămas dintr-un sat odată înfloritor, s-au aşezat la mese şi aşteaptă cuminţi. Binecuvântarea părintelui dă startul şi zdrăngănitul furculiţelor e mai abitir ca oricând. Se mai cere câte o porţie, se mai alunecă sarmale prin pungi, pe sub masă, cât se poate. Unii au venit deja pregătiţi cu sacoşele, pe măsura necesităţilor”, povesteşte Cristi Merchea o secvenţă din derularea hramului de la biserică.

Cu toate acestea, partea spectaculoasă a întregii zile a reprezentat-o însă păţania unui bărbat din sat, care s-a întrecut cu măsura şi a băut până s-a prăbuşit sub masă. Fapt pentru care a fost nevoie de o roabă pentru a fi transportat acasă.

„Oaia neagră a rămas şi acum de turmă, altfel nu ar fi avut har, sau haz, hramul. Lovit de prea multă cucernicie, trăind la maxim momentul, unul dintre meseni nu s-a mai putut ridica singur. A rămas să vorbească cu eul său şi să se certe cu toţi, cei drept, cu slove din ce în ce mai rare şi mai neînţelese, nemulţumit că nu i se mai toarnă. Nu mai putea oricum duce, iar soarele nu l-a iertat. L-a bătut în cap până ce s-a auzit de-odată „trosc”. Scaunul nu l-a mai ţinut şi a căzut grămadă. Preotul a strigat, după ce l-a muştruluit -mare lucru nu prea a înţeles în acel moment, bietul mirean: – Unde e roaba?! Aduceţi roaba! – Are pană, părinte, a răspuns un copil. – Nu-i nimic. Mergi la vecinul Neculai şi ia-o pe-a lui! Hai să-l ducem acasă. La câteva minute a apărut un băiat cu o roabă zdravănă şi patru enoriaşi l-au urcat ca pe un sac de cartofi. Nu ştim dacă sfinţii Petru şi Pavel au văzut şi asta – se petrecea cam pe sub tei-, dar hramul s-a terminat cu bine, ultimul mesean ieşind cu picioarele-nainte, dar în roabă„, îşi încheie relatarea Cristi Merchea după experienţa trăită în scurta vacanţă din patrie.

Alte articole