În ultimele săptămâni de iarnă s-a vorbit despre multe lucruri legate de vreme, mai puţin despre încălzirea globală. Cu toate că sună ciudat, episodul acesta de iarnă siberiană pe care îl traversăm este provocat tocmai de acest fenomen.

Vremea s-a schimbat mult în doar 60 de ani. Părinţii noştri au început să aibă nostalgia anotimpurilor aşa cum erau ele odată: bine orânduite. Lipsiţi de angoasa unei clime haotice, oamenii se bucurau de soare fără a avea grija ultravioletelor, iar pe litoral, la mare, nu erau încurcaţi de alge. „Apocalipsa meteo” este o sintagmă care însoţeşte umanitatea încă din anii 60. Fiecare generaţie trăieşte cu speranţa că dramaticele schimbări anunţate ale climei să se reporteze într-un viitor cât mai îndepărtat.

Alte Articole

Clipe de coșmar trăite de Ramona Olaru în Egipt! Și-a pierdut ...

Prognoza meteo. Lapoviţă şi ninsoare la munte, averse în ...

Prognoza meteo. Norii se răzleţesc, dar la munte vom avea lapoviță, ...

Cu toate astea, vremea pare să se schimbe sub ochii noştri. Societatea de consum şi globalizarea tind să transforme individul într-un poluator absolut. În anii ’70, prima criză petrolieră a tras un semnal de alarmă asupra zăcămintelor limitate de combustibili fosili. Deşi au fost propuse soluţii de motoare care consumă energii verzi sau regenerabile, încăpăţânarea cu care oamenii abuzează în continuare de petrol şi cărbune nu-l poate defini pe homo sapiens decât sinucigaş. Puseul de iarnă siberiană din ultima vreme, la finalul unei ierni mai mult decât blânde ne aduce aminte că trăim pe o planetă al cărui mers– se poate spune – că ne chinuim să-l dereglăm.

Specialiştii susţin că şi frigul poate fi un rezultat al schimbării climaterice. Profesorul universitar doctor Mircea Duţu, afirmă: „Deşi aparent paradoxal, să vorbeşti despre fenomenul global al încălzirii în contextul în care trăim episoade precum cel recent în România, îşi găseşte o explicaţie adecvată. Cercetătorii dintr-un grup internaţional au dat publicităţii un raport în care încearcă să ofere explicaţii asupra faptului că în ultimii ani creşterea temperaturilor este evidentă. Asistăm la ierni cu episoade riguroase marcate prin scăderi ale temperaturii şi căderi masive de zăpadă„.

De când problema schimbărilor climaterice a fost abordată cu seriozitate de cercetători s-au născut mai multe teorii. Deşi există încă mulţi oameni de ştiinţă care o consideră hazardată, teoria încălzirii globale explică cel mai plauzibil dereglările climaterice. În esenţă, teoria încălzirii globale susţine că din cauza unor activităţi umane, în atmosferă, s-au emanat, în ultimul secol cantităţi uriaşe de gaze cu efect de seră. Vinovatul principal e considerat bioxidul de carbon, provenit din arderea combustibililor fosili: cărbune, ţiţei, gaze naturale. Toate acestea au amplificat în mod dramatic tendinţa atmosferei de a reţine căldura venită de la soare. Istoria geologică este plină de schimbări ale climei. Dar, până acum, toate acestea au avut, exclusiv, cauze naturale. Aşadar, acum, ar fi prima oară când omul provoacă o schimbare a climei. Şi, deşi se consideră o fiinţă inteligentă, acum, omul o face aproape cu inconştienţă.

Istoria planetei-mamă este plină de răciri sau încălziri, în aşa fel încât e greu de stabilit cât – sau care – dintre anomaliile ultimilor ani sunt consecinţe ale ignoranţei noastre şi cât – sau care – fac parte dintre pulsaţiile naturale ale Terrei. „Noi simţim un cumul de efecte. Şi marea întrebare care şi acum este dezbătută în comunitatea ştiinţifică este cât din ceea ce simţim poate fi atribuit schimbării climei – adică încălzirii globale – şi cât fluctuaţiilor naturale care oricum ar fi existat ca un fond natural„, spune meteorologul Roxana Bojariu. Deşi suntem înclinaţi să credem că generaţia actuală este prima care simte concret dereglarea climei, în 1884, la înfinţarea Serviciului Meteorologic al României, Ştefan Hepites şi-a început discursul întrebându-se retoric: “Schimbatu-sa clima?”. Mult înainte, în secolul al XVI-lea, cronicarii notau stupefiaţi că au înflorit cireşii în decembrie iar fructele au fost culese în martie. Să nu uităm că cele şapte molime biblice din Egipt au avut drept cauză schimbări climaterice grave: secete urmate de inundaţii… Evident că lista fenomenelor ciudate este foarte mare. Numai că, în cazul schimbărilor actuale despre care vorbesc oamenii de ştiinţă, fenomenele sunt globale şi, susţin unii, începutul unei noi ordini climatice. Dar alţii interpretează modificările ca fiind semnele sfârşitului. Oricum, e de rău…

Cu toate astea, politicienii din ţările care poluează cel mai mult, refuză să semneze orice pact referitor la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. „Din păcate, acest protocol de la Kyoto, este valabil până la sfârşitul anului 2012 şi toate eforturile depuse pentru a aplica continuarea sa şi după această perioadă, cel puţin până acum, au eşuat„, avertizează profesorul Mircea Duţu. Unele studii psihologice ne îngrijorează şi mai mult: indivizii din specia Homo Sapiens sunt incapabili să conştientizeze pericolul climatic. „Există studii care demonstrază că omul nu poate să asocieze pericolul climatic ca pe unul iminent, terorist, spre exemplu„, adaugă el.

De câte ori a luptat cu natura, omul a pierdut. Desecările, defrişările, îndiguirile, poluarea, toate provoacă, din când în când, fenomene dramatice în care oamenii suferă şi mor. Cei care rămân, continuă să construiască lângă ape, să modifice cursurile râurilor consumând pentru asta din ce în ce mai mult combustibil din puţinul care devine şi mai puţin. Pe scurt, omul uită de zăpadă în primăvara următoare. Iar orice încercare de a sonda viitorul ne înfăţişează o altă lume. În orice caz, mult mai caldă. „În toate anotimpurile temperaturile vor creşte, dar vor creşte mai mult vara şi iarna. Vom avea o declanşare timpurie a primăverii. Deja avem o medie a declanşării primăverii cu două săptămâni mai devreme în ultimele decenii. Chiar trăim schimbarea, iar ea va fi accentuată în viitor, dacă nu se vor limita aceste emisii cu efect de seră„, anticipează Roxana Bojariu.

Se pare că omului nu-i rămâne decât să se pregătească pentru ce e mai rău: poluatorii se înmulţesc, omul a ajuns să modifice geografia în căutarea resurselor tot mai puţine iar defrişările continuă cu inconştienţă. Natura devine extremă, vânturile devin uragane, furtunile-cataclisme iar câmpurile-deşerturi. Toate anunţând, parcă, un efort mondial de a aduce sfârşitul cât mai aproape. Varianta optimistă ar fi că, păţind-o tot mai des, grupuri tot mai mari de oameni vor înţelege că trebuie să-şi schimbe atitudinea faţă de natură. În fond, pământul poate exista şi fără specia Homo-Sapiens. „Eu cred că totuşi conştiinţa are legătură şi cu meteorologia. Să nu uităm că nouă din zece victime ale dezastrelor naturale sunt sunt cauzate de fenomene extreme sau extreme hidro-meteorologice. Ei bine, tocmai acest impact major asupra societăţii umane ar putea să ducă la o conştientizare asupra situaţiei actuale şi a pericolului care vine din viitor„, spune şi meteorologul Silviu Grigore.

Optimiştii se bazează pe dovezile istoriei care arată că omul, în diversele sale conflicte a ieşit, întotdeauna, învingător. Dar tot istoria arată că, cu cât omul a amânat rezolvarea unui conflict, numărul victimelor a fost proporţional mai mare. Iar aici, dacă nu este vorba despre noi, va fi vorba, sigur, despre copiii noştri.