România de Poveste: tradiţia păstrată în jucării de lemn şi icoane pe sticlă VIDEO

Cele mai dragi jucării din copilărie şi primele icoane văzute nu se uită niciodată. Chiar dacă par pierdute în şirul zilelor trecute, ele ne vizitează discret, din când în când, în visele profunde, şi, câteodată fără să ştim, ne determină să alegem drumul de urmat în viaţă.

Ursuleţul de pluş scămoşat de atâta îmbrăţişare şi icoana pe sticlă din bucataria minusculă a bunicilor sunt acolo în suflet, pentru totdeauna. Cândva, copiilor, nu li se daăuiau ansambluri kicioase de plastic şi beculeţe. Cândva, pruncii nu se jucau cu lucruri care tind să imite cât mai bine realitatea. Personajele din poveşti, simple figurine din lemn, nu se mişcau mecanic în planul real, ci, aventurile lor se derulau în închipuirea copilui.

Tehnologia nu făcuse încă să dispară spaţiul fantastic al închipuirii. Cineva la Deva s-a hotărât să reînvie pentru noi şi copiii noştri universul fermecat al jucăriilor tradiţionale. Ioan Ştefan este inginer minier de meserie. A abandonat însă monştrii de fier de dragul figurinelor din lemn din copilăria bunicilor noştri.

„Am început să învăţ de-abia în 1990. Fac jucării tradiţionale… Îmbinare şi crestături„, spune el. Lemnul modelat de briceag în zilele lungi de iarnă începea în mod miraculos să se mişte. Meşterul reuşea din doua-trei crestături să aducă povestea în casă. Ştefan a învăţat câteva generaţii de copii să lucreze cu migală lemnul. Poate că din atelierul său copiii au deprins însuşiri esenţiale pentru succesul în viaţă.

Alte articole

EXCLUSIV Prețuri fantasmagorice la unul dintre cele mai spectaculoase obiective turistice din vestul României. Apa de 0,5 l și doza de Cola de 0,33 l costă 10 lei, iar doza de Fanta de 0,33 l costă 20 de lei

Fenomen meteo rar. Cerul României s-a îmbrăcat în nori mammatus, pe un fundal galben, apocaliptic

Nu întâmplător, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Ştefan este Nicu Munteanu, vestit pictor de icoane pe sticlă. Distanţa de la jucăriile de lemn la icoane este… de câţiva kilometri-distanţă. Distanţa dintre atelierele celor doi artişti.

Nu trece nicio zi în care meşterul Nicu Muntean să nu înregistreze o mică victorie în lupta cu timpul. „Încercăm să mai facem ceva să ramână după noi”, spune el. Nicu Muntean nu este numai pictor de icoane pe sticlă, ci şi sculptor pasionat. Lemnul şi… coarnele sunt materialele lui preferate.

Casa artistului este de fapt o mare expoziţie. Figurile translucide din scenele biblice privesc direct în sufletul omului. Nimic nu este însă ostentativ. Culorile şi liniile sunt în armonie. „Unii spun că icoanele pe sticlă pe care le fac au proprietăţi tămăduitoare„, spune Nicu Muntean. Prin casele multor oameni icoanele sale aduc pacea. Nicu se gândeşte însă la fiecare ca la nişte copii plecaţi de-acasă.

Într-o lume atât de prinsă în mrejele schimbării cu orice preţ şi a pragmatismului fără scrupule, spaţiul în care se mişcă creator cei doi prieteni pare o oază de sinceritate şi liniste.