Deşi într-o creştere semnificativă faţă de momentul aderării, în 2007, când rata era de doar 9,9%, România se menţine sub ţările vecine, cum ar fi Bulgaria sau Ungaria.

Potrivit datelor statistice, principala explicaţie a acestui fapt poate fi considerată lipsa de investiţii făcute în învăţământul superior, şi la acest capitol ţara noastră ocupând ultimul loc din UE, cu o proporţie de doar 5% în PIB a cheltuielilor pentru această ramură a învăţământului.

Alte Articole

De ce nu este deschis sicriul lui Costel Corduneanu? Este acoperit ...

Mașini împotmolite în asfalt, la Constanța, după o ploaie ...

Un tânăr de 33 de ani a murit în timpul unei curse Ryanair ...

România se află în situaţia de a recupera un deficit istoric de absolvenţi de învăţământ superior, datorită condiţiilor de dinainte de Revoluţie. La recesământul din 1992, valoarea indicatorului privind persoanele cu studii superioare din rândul populaţiei active era de doar 5,8%, potrivit Gândul.

Citeşte şi Legea care stimulează firmele să angajeze absolvenţi de facultate şi să specializeze muncitori necalificaţi, adoptată în Senat

Cu toate acestea, ponderea absolvenţilor de învăţământ superior este cea mai redusă din UE şi în grupa de vârstă 30-34 de ani, care a parcurs sistemul de învăţământ superior după anul 2000: 25,6% din totalul populaţiei de această vârstă a absolvit o instituţie de învăţământ superior, în timp ce media europeană este de 39,1%.

„Este posibil ca indicatorii privind stocul de învăţământ superior să fie afectaţi de fenomenul de „brain drain” – plecarea din ţară a persoanelor cu pregătire superioară. Dar aceasta nu poate constitui explicaţia principală, căci în România se acordă anual doar 10 diplome de absolvire pentru învăţământ superior la 1000 persoane cu vârste între 15-64 ani, jumătate faţă de Polonia şi mult sub media UE. Asta înseamnă că „fabricile de diplome” au randament scăzut”, se arată în Monitorul Social.

Potrivit datelor, principala explicaţie a acestui fapt este că învăţământul superior nu a beneficiat de investiţii importante din partea statului, astfel că proporţia în PIB a cheltuielilor pentru învăţământul superior nu a depăşit niciodată 5%, şi aceasta fiind cea mai mică din Europa.