Pornind de la războiul dur al declaraţiilor publice dintre Greenpeace şi compania petrolieră Shell, un ziarist de la The Guardian face o paralelă între ceea ce s-a petrecut, în 1994, cu explorările petroliere ale companiei Shell în Marea Nordului,  cu ceea ce se petrece acum în România în legătură cu  proiectele Roşia Montană şi de explorare a gazelor de şist. 

Într-un articol publicat în The Guardian, autorul acestuia, Joseph Zammit-Lucia, încearcă să dezlege iţele încurcate ale războiului declaraţiilor publice privind avantajele şi dezavantajele unor asemenea proiecte, având de o parte activişti pentru mediu, care nu au decât responsabilitatea de a informa opinia publică despre un proiect sau altul,  iar de cealaltă parte companii care se implică în punerea în practică a proiectului respectiv.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Ultima dorință a lui Celine Dion. Artista suferindă încă ...

Pas uriaș pentru medicina globală! A avut loc al doilea transplant ...

„Două exemple îmi vin acum în minte. Primul este legat de protestele privind exploatarea surselor de gaze de şist din Marea Britanie, iar cel de-al doilea, protestele din România, faţă de exploatarea minelor de aur de la Roşia Montană”, scrie Joseph Zamith-Lucia în articolul său, ajungând la concluzia că „un obiectiv mai uşor pentru activitatea militanţilor ar fi exploatarea minieră de aur la Roşia Montană”.

„Acest proiect de investiţii străine are potenţialul de a ameliora condiţiile de viaţă a mii de persoane – poate să creeze 2.300 de locuri de muncă în timpul executării lucrărilor şi 900 după aceea, când sunt încheiate – aducând astfel o contribuţie semnificativă la dezvoltarea zonei şi cea a economiei ţării, precum şi la îndepărtarea efectelor poluării produse de exploatarea minieră din vremea regimului comunist”, mai scrie publicaţia britanică.

Citeşte şi: Protestatarii faţă de proiectul Roşia Montană au scandat la Palatul Cotroceni: Ieşi afară, javră ordinară”

Cu toate acestea, oricât de convingătoare ar fi aceste argumente, încep să pălească în faţa manifestaţiilor publice organizate de grupurile de activişti care vorbesc despre otrăvirea apelor noastre cu cianură (900.000 tone de metri cubi care au fost deja folosite în lume, potrivit Chemical Economics Handbook). A lupta împotriva activiştilor cu mesajul „cianura va fi folosită în deplină siguranţă” este aproape imposibil, indiferent cât de adevărată ar fi această declaraţie.

Rezultatul unei bătălii de acest fel va depinde de maturitatea pe care o vor demonstra instituţiile politice din România. Activismul vehement manifestat prin mesaje emoţionale ar putea face să eşueze un proiect care, potrivit unui recent sondaj de opinie este susţinut de 68% dintre români şi, totodată, un proiect care promite să ofere avantaje sociale, economice şi de mediu pentru această ţară?, se întreabă autorul articolului din The Guardian.  

„Dacă (proiectul, n.r.) va eşua, cine va purta răspunderea – grupurile de activişti care l-au făcut să eşueze sau cetăţenii şi contribuabilii ţării vor fi cei nevoiţi să suporte consecinţele?”, scrie The Guardian, adăugând că „Guvernul României a tratat această problemă în mod responsabil. A fost înfiinţată o comisie pentru evaluarea avantajelor şi dezavantajelor şi pentru a se stabili paşii ce vor urma”.