Sărbătoarea iubirii în stil românesc. Obiceiuri de Dragobete

Cine este Dragobetele?

Pe 24 februarie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul. În popor, ziua de 24 februarie este ziua lui Dragobete, un zeu al tinereţii, al dragostei şi al bunei dispoziţii. Dragobetele este fiul Babei Dochia. El este perceput ca un tânăr frumos şi iubăreţ. Din bătrâni se auzea că Maica Domnului a transformat Dragobetele într-o floare.

Cum s-a format cuvântul „Dragobete”?

De-a lungul timpului s-au identificat două ipoteze care stau la baza cuvântului „Dragobete”. În primul rând cuvântul s-ar fi format din slava veche: „dragu biti” care înseamnă „a fi drag”. În al doilea rând, s-a format prin unirea cuvintelor dacice: trago (ţap), care în timp a devenit drago şi bete (picioare). Legătura între ţap şi Ziua Iubirii este aceea că ţapul reprezintă puterea de procreare, forţa vitală şi fecunditatea.

Alte articole

Obiceiurile stranii pe care le aveau geniile lumii. Nikola Tesla își strivea degetele de la picioare, Einstein nu purta șosete

Ce să spui şi ce nu în ziua de Paşte pentru a-ţi merge bine tot anul. Obiceiuri şi superstiţii româneşti

Obiceiuri de Dragobete

1. În ziua de Dragobete, fetele şi băieţii îşi puneau hainele cele mai bune, cele de sărbătoare, şi dacă vremea se arăta frumoasă şi însorită, plecau cu toţii cântând prin păduri în căutarea florile de primăvară. Ghioceii, viorelele şi tămăioasele, erau puse bucheţele la icoane până la Sânziene, deoarece atunci le aruncau în ape curgătoare. Florile fragilor se luau şi se puneau în apa cu care fetele îşi spălau capul în timp ce cântau: „Floride fragă/Din luna lui Faur/La toată lumea să fiu dragă / Urăciunile să le desparţi”.

2. În dimineaţa zilei de 24 februarie, fetele adunau zăpadă curată şi proaspătă pe care o topeau şi apoi se spălau cu ea pe cap. Astfel, acestea credeau că vor fi mai frumoase, iar băieţii vor admira mai mult tenul şi părul lor.

3. Un alt obicei este acela ca fetele şi băieţii să se strângă într-o casă, unde se încing petreceri mari cu mâncare şi băutură.

4. În primul rând, dacă nu se sărbătorea Dragobetele era semn rău. În acest caz, se credea că tinerii nu se vor mai îndrăgosti anul viitor. În al doilea rând, era rău şi dacă o fată sau un băiat nu se întâlneau de Dragobete cu o persoană de sex opus. Astfel, se credea că nu vor mai fi iubiţi. În al treilea rând, dacă o fată şi un băiat ieşeau împreună şi nu se sărutau în ziua de Dragobete, era de aşteptat ca aceştia să nu se mai iubească în anul respectiv.

5. În dimineaţa de Dragobete, tinerele se acuzau pentru farmecele de urâciune făcute împotriva adversarelor, însă cu toate acestea de multe ori fetele şi băieţii se întâlneau şi-şi făceau jurăminte de prietenie.

6. Fetele şi băieţii obişnuiau să se strângă pe dealuri pentru a vorbi şi a face gulme. La amiază fetele coborau în sat, iar fiecare băiat o urma pe cea pe care o plăcea.

7. În această zi a iubirii, fetele care nu au iubit trebuie măcar să râdă şi să facă glume cu băieţii, deoarece se spune că în acest fel, acestea se vor mărita în curând.

8. În popor se spune că dacă în Ziua de Dragobete cineva aude pupăza, acela va fi harnic tot anul, iar dacă va ploua, se aşteaptă o primăvară frumoasă şi care va veni devreme.

9. Pe 24 februarie nu se ţese, nu se cârpeşte, nu se lucrează la câmp sau în fierărie şi nu se sacrifică păsări sau animele. Cu toate acestea, se face curăţenie în toată casa, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor şi prospeţime.

Dragobetele este sărbătorit şi în rândul păsărilor, considerate mesageri ai cerului

La daci se spunea că Dragobetele era zeul care la începutul primăverii oficia nunta animalelor. În plus, păsările care nu migrau în Ţările Calde, se strângeau în stoluri în ziua de 24 februarie şi ciripeau. Acestea îşi alegeau perechea şi apoi începeau să-şi construiască cuibul. Păsările care nu se împerecheau, nu aveau pui în vara ce urma.