Şi acum, în anul 2014, există ţigani neînregistraţi în evidenţele statului român. Se nasc fără acte, trăiesc într-un anonimat total, ca nişte moroi vii şi mor, majoritatea tineri, tot fără a fi înregistraţi pe undeva. Din cauza modului de viaţă pe care îl duc – la ţigani e mândrie mare să ai 2-3 porci tăiaţi de Crăciun, să mănânci cât mai multe fripturi şi să te plimbi cu o maşină cât mai scumpă, o zice chiar bulibaşa – au ajuns să moară de inimă şi la 22 de ani.

Moartea lor e şi cauza agitaţiei de joi din Cuza Vodă, când poliţişti şi reprezentanţi ai Direcţiei de Sănătate Publică din judeţ au mers să examineze îndeaproape obiceiul care contravine legii scrise. Cutuma ţignilor de acolo, la care ei ţin ca la ochii din cap, îi obligă să-şi adăpostească morţii într-un fel care alor noştri pare barbar. Da, să-i adăpostească, pentru că pletoşii din Cuza Vodă nu-şi îngroapă decât defuncţii săraci. Cei mai avuţi sunt culcaţi pe pământ, pe pat de ciment, iar în jurul lor este construit un soi de sarcofag, din beton sau BCA. Cele mai vechi arată şi cel mai sinistru, nişte construcţii rotunjite, prevăzute cu ferestruici, prin care poate fi supravegheat mortul. Sarcofagele noi sunt case în miniatură în toată regula, vopsite în tradiţionalele culori stridente. Ferestruicile se păstrează şi aici, sunt un leitmotiv arhitectural.

Alte Articole

Mădălina Ghenea vorbește despre despărțirea de Grigor Dimitrov: ...

Vouchere de masă și vacanță 2024. Schimbare importantă pentru ...

Poliţia locală solicită „spor de weekend” şi ...

E poarta dintre lumi, prin care ţiganii vii comunică cu ţiganii morţi. Pentru ai lor, e ceva la fel de firesc ca răsăritul soarelui. „Peste tot în ţară, aşa se înmormântează ţiganii căldărari. Aici, la Cuza Vodă, e singurul loc din judeţul Constanţa în care se face asta. Dar aşa e dintotdeauna, aşa e şi la căldărarii din Căzăneşti, până la ăia din Suceava”, spune bulibaşa Marian Stănescu. „Asta e tradiţia la morţi, aşa cum sunt căsătoriile la 11 ani la noi. Eu sunt de 55 de ani aici şi aşa am prins obiceiul. Sunt bulibaşă din 1991 şi aşa am făcut dintotdeauna. Noi nu facem violuri, crime, am avut firme cu feroase, cu astea ne-am mai ridicat puţin”, încearcă bulibaşa să deturneze discuţia.

Pentru ai noştri, e focar de infecţie. Mirosul pestilenţial care vine vara dinspre sarcofagele ţiganilor din Cuza Vodă e insuportabil, spun oamenii care locuiesc în apropiere. Printre ei, şi părintele Nicolae Crăciun. Duhoarea morţii nu poate fi asociată decât cu boala, e o reacţie normală de apărare a celor care au reclamat la primărie că nu mai pot tolera obiceiul sacru al ţiganilor de a-şi neîngropa decedaţii. Bulibaşa susţine că temerile sunt neîntemeiate: „Nu e nici un miros, nici un pericol: Nu e nici o problemă, vorbeşte lumea… Sunt bârfe.”

„Vă respectăm tradiţia, dar noi toţi trebuie să respectăm şi legea, dacă tot suntem egali. Morţii trebuie înmormântaţi la 2 metri, asta este legea”, îi spune dr. Anca Dinu, reprezentanta Direcţiei de Sănătate Publică din Constanţa. Bulibaşa e împăciuitor, şiret şi se eschivează cu diplomaţia deprinsă în 23 de ani de şefie între ţigani. Da, e de acord că ţiganii sunt români, au aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi, dar şi aceeaşi obligaţie de a respecta legea. Lege care te obligă fie să înhumezi cadavrele la 2 metri în pământ fie să le incinerezi. Dar legea lor nescrisă e mai presus de legea noastră scrisă. E de acord că trebuie făcut ceva, că de aia au venit în Cuza Vodă cei de la DSP, să se întâlnească cu primarul, cu poliţistul din sat, cu preotul ortodox şi cu el, bulibaşa „pletoşilor”, cum îşi mai spun căldărarii din Cuza Vodă.

„Dacă ziceţi voi că trebuie făcut ceva, atunci să facem, dar fără să ne atingem de legea noastră, a morţilor neîngropaţi”. E mesajul transmis de bulibaşa Stănescu autorităţilor adunate în sala de consiliu a Primăriei Cuza Vodă. Cu voce domoală şi cumpătată, ţinându-se din când în când de piept, se scuză în cele din urmă că nu mai poate sta şi că nu ne poate însoţi să vedem cimitirul. „Nu mă simt prea bine. Am avut un preinfarct, am dat 320 de milioane să-mi pună patru stenturi la inimă. Dar trimit un băiat cu dumneavoastră la cimitir. O să vină vicebulibaşa”, ne spune bulibaşa Stănescu, ultima titulatură stârnind uimire în sală. „Păi, da! Cum voi aveţi viceprimar, vicepreşedinte, şi noi avem vicebulibaşă!”, e explicaţia lui.

După ce a plecat, încep să se audă şi nemulţumirilor celorlalţi. „Nu ai cu cine să vorbeşti, oricât ai încerca”, mărturiseşte şeful de post, agentul principal, Mihai Platon. Potrivit poliţistului, ţiganii din Cuza Vodă sunt şi mai greu de integrat pentru că nu ţin cont de o singură autoritate, fiind divizaţi în mai multe clanuri. Practic, bulibaşa ar fi doar de faţadă, adevăraţii şefi sunt cei mai bogaţi, de regulă evazioniştii cercetaţi penal. „Ascultă doar formal de bulibaşă. Sunt mai multe găşti, câte 7- 8- 10 familii grupate în jurul câte unuia mai bogat”, spune poliţistul.

Probleme serioase are cu ţiganii şi preotul Crăciun, venit doar de câteva luni în comunitatea din Cuza Vodă. Părintele povesteşte cum a fost păcălit să oficieze o slujbă de înmormântare fără a i se dea şi actele mortului, dar şi cum i-a fost pus cuţitul la gât ca să facă exact ce i s-a cerut. „Ce fac ei nu este înmormântare creştinească. Şi aşa ei au tot felul de porniri, secte, ocupaţii oculte, chiar dacă se declară creştini ortodocşi. Eu nu mă pot pune împotrivă. Rolul meu e să nu-i pierd pe oameni, dar nici să-i las să facă ce vor. Obiceiul lor e aşa dintotdeauna. Eu stau chiar lângă cimitir, iar vara mirosul e îngrozitor. Dar sunt singur, în mijlocul atâtor ţigani, ce pot să le fac, să nu le mai înmormântez morţii?! M-au ameninţat deja o dată cu cuţitul…”, a răbufnit preotul. „O rezolvare ar fi ca lucrurile să rămână pur şi simplu aşa cum sunt. Sau, dacă nu, să intrăm cu mascaţii şi buldozerele peste ei, dar nici aşa nu rezolvăm nimic…”, a mai spus părintele Crăciun.

Alaiul de la primărie s-a mutat apoi la cimitir. Cimitir care are vreo 100 de ani şi, incredibil, nici un aviz sau autorizaţie. Primăria Cuza Vodă a primit termen de la DSP 15 zile să autorizeze îngropelniţa. Termen în care vicebulibaşa sosit printre noi s-a angajat să zidească toate ferestruicile şi să sigileze complet sarcofagele. Fără înhumarea la 2 metri. Legea lor s-a impus din nou. „Aşa sunt morţii de când lumea aici. Ăia săracii sunt băgaţi în pământ, ăia mai bogaţi li se face casă, atâta lucru să ia cu ei pe lumea cealaltă. Nu miroase nimica, uite, bagă nasul aicea! (ne îndrumă spre uşa unui sarcofag portocaliu). La voi miroase, uite, placa de pe mormânt nu e etanşă!”, încearcă vicebulibaşa să convingă autorităţile, cu tupeul inscripţionat genetic al ţiganilor.

Degeaba sare o femeie, care robotea la un mormânt, să spună şi ea că vara nu poate respira de duhoarea care vine dinspre sarcofagele ţiganilor. „Nu-i adevărat”, o ţine vicele pe-a lui, acompaniat de piranda cu fuste colorate aprins şi dinţi de aur, îndemnându-i pe oficiali, din nou, să amuşine pe la uşile sarcofagelor, să să convingă că nu pute. Ca să scape de Sanepid, poliţie şi presă, omul promite că sigilează tot. „Punem doi-trei saci de ciment şi sigilăm tot! E bine aşa?”, iar soluţia de compromis e acceptată pe loc şi de primar, şi de oficialii DSP.

Şi, dacă tot fac favoarea asta, ţiganii cer şi bonusuri: mai multe becuri în ţintirim, alei mai îngrijite şi pază la poartă. Doleanţe exprimate de vicebulibaşă în drumul său spre Touaregul de câteva zeci de mii de euro cu şofer, care-l duce spre palatul din cartierul rezidenţial din Cuza Vodă. Fără restricţii de viteză la ora asta, că puradeii ponosiţi şi murdari, care îţi dau „Bună ziua” când ies de la şcoală, au ajuns de mult acasă.