Se fac săpături pentru găsirea unor COMORI ASCUNSE sub Penitenciarul Auid

Săbiile, care au aparţinut membrilor fostei Armate Regale şi au fost confiscate după instaurarea regimului comunist, au fost centralizate şi aduse la penitenciarul din Aiud cu scopul de a fi distruse, pentru ca din materialul recuperat să fie confecţionate obiecte precum cosoare, cuţite şi bricege. O parte din ele, care posedau diferite inscripţii şi reprezentări heraldice gravate sau reliefate, au fost ascunse de câţiva deţinuţi politici în perioada 1957-1960.

Primele declaraţii publice referitoare la ascunderea săbiilor regale au fost făcute în anul 1993, fiind organizată atunci o acţiune de căutare a acestor săbii, modestă ca desfăşurare, care nu a condus însă la descoperirea lor.

Aceste arme constituie bunuri mobile de patrimoniu cu o valoare istorică, simbolică şi artistică de nepreţuit, iar încercarea de a le recupera reprezintă o datorie de onoare pentru statul român, se menţionează în comunicatul IICCMER.

Citeşte şi: Descoperire arheologică la Alba Iulia: Un cimitir roman, găsit într-un şantier VIDEO

Căutarea săbiilor se face pe baza mărturiilor şi a două planuri în desen ascunse de către foştii deţinuţi politici, în prezent toţi decedaţi, la care se adaugă şi unele informaţii provenite de la foşti gardieni ai penitenciarului.

"Atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi identitar, săbiile generalilor români reprezintă o parte din trecutul acestei naţiuni, pe care regimul comunist a încercat să-l distrugă în tentativa constantă de anihilare a tuturor simbolurilor istorice şi culturale", a declarat preşedintele executiv al IICCMER, Andrei Muraru, potrivit Agerpres.

Acţiunea se desfăşoară în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei şi în colaborare cu Primăria Municipiului Aiud, Penitenciarul Aiud, Întreprinderea de Metalurgie Prelucrătoare Aiud şi Muzeul de Istorie şi Ştiinţele Naturii din Aiud.

Finanţarea investigaţiilor arheologice este asigurată de IICCMER, la care se adaugă şi susţinerea venită din partea Primăriei Aiud.

Cercetarea va fi realizată de către o echipă de arheologi şi istorici coordonată de directorul Departamentului de Investigaţii Speciale din cadrul IICCMER, Marius Oprea, iar în teren, operaţiunea va fi condusă de Gheorghe Petrov, arheolog expert la MNIT Cluj şi IICCMER.

Conform unor mărturii, la penitenciarul din Aiud au fost aduse până în anul 1956 un număr de 12 căruţe cu săbii, care au fost depozitate într-o magazie. În vara anului 1957, opt căruţe cu săbii au fost scoase din acea magazie, fiind transportate şi descărcate lângă atelierul de forjă al fabricii din interiorul penitenciarului. Acestea trebuiau să treacă prin nişte operaţiuni tehnice care prevedeau demontarea mânerelor şi gărzilor, debitarea lamelor şi apoi prelucrarea acestora prin forjare în vederea realizării unor produse finite.

În acel timp, la forjă lucrau numai deţinuţi cu condamnări politice, iar unul dintre aceştia, profesorul Gheorghe Popescu-Vâlcea, a realizat că prin distrugerea acestor săbii, care reprezentau adevărate valori şi simboluri naţionale, comuniştii săvârşeau practic un sacrilegiu. În înţelegere cu alţi doi deţinuţi, Savu Popa, din Ocna Sibiului, şi Gheorghe Martău, din satul Bâlta, jud. Gorj, au plănuit să salveze o parte din aceste săbii, alegându-le pe cele mai deosebite, care posedau diferite inscripţii şi reprezentări heraldice gravate sau reliefate. Astfel, au sortat circa 60 de săbii, majoritatea acestora fiind în stare fragmentară, pe care, în septembrie 1957, le-au îngropat în două şanţuri săpate în interiorul forjei. Spre sfârşitul anului 1960, au mai fost aduse încă patru căruţe încărcate cu săbii pentru a fi şi acestea distruse. Savu Popa şi un alt deţinut politic, Tiberiu Hentea, au reuşit să aleagă peste 30 de săbii pe care le-au îngropat în apropierea locului unde fuseseră ascunse, în 1957, celelalte săbii.

Înainte de 1971, corpul de clădire care a adăpostit atelierul de forjă în care au fost ascunse săbiile a fost demolat, acesta fiind înlocuit cu o nouă clădire. În 1973, a fost adosată o hală nouă, betonată în interior, care a suprapus şi înglobat vechea forjă a căror presupuse substrucţii au fost descoperite în cursul campaniei de cercetări arheologice din 2012.