La 26 de ani, Simone Tempestini are încredere deplină în forţele şi abilităţile sale. Titlul cucerit luna trecută, la Cluj îl îndreptăţeşte să creadă că într-o zi va putea câştiga titlurile de campion european sau chiar mondial de raliuri. În interviul pentru Agerpres el face o radiografie a vieţii şi carierei sale profesionale, povestind cum a ajuns în România şi cum a ajuns să o îndrăgească. 

Cu ce te jucai când erai mic? Care erau jucăriile preferate?

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Lovitură devastatoare pentru Simona Halep. Românca, refuzată ...

Anamaria Prodan, un nou gest impresionant făcut din dragoste ...

Simone Tempestini: Dintotdeauna mi-au plăcut maşinile. Şi în copilărie tot cu maşinuţele mă jucam, aşa cum fac şi acum când sunt mare. Apoi, de la maşinuţe am trecut la jocurile pe calculator şi play station. Evident, tot jocuri cu maşini, ţin minte că erau Colin McRae şi Need for Speed. La 14 ani am venit în România şi de la maşinuţe am trecut la cele adevărate şi iată-mă acum, îmi trăiesc visul, acela de a fi pilot de raliuri.

Visai să ajungi un mare pilot? Cum ai început cariera de pilot de automobilism şi de ce în România?

ST: Evident că visam din primii ani ai copilăriei treaba asta, deja mă imaginam cum voi pilota o maşină reală. Îl urmăream pe tata la fiecare cursă şi eram mereu foarte fericit. Cariera mi-am început-o chiar aici în România. Tata lucra aici şi eu veneam des să petrec un pic de timp împreună cu el. Chiar în primele dăţi, el participa la o cursă de raliuri în ţară şi m-a luat cu el. M-am îndrăgostit iremediabil. I-am zis că eu nu plec fără să fiu pilot. Aşa am început. Mai întâi cu slalomul paralel, în „groapa” de la Sibiu. Faptul că am primit sprijin şi facilităţi din partea Federaţiei Române de Automobilism Sportiv a contat enorm la acea vreme. Apoi, am început să mă dau şi la raliuri şi uite aşa am ajuns astăzi la 10-lea an ca pilot de raliuri.

Citeşte şi Simone Tempestini, pentru a cincea oară campion naţional de raliuri al României. El a cucerit titlul la Transilvania Rally

Spune-mi, ai cetăţenie română, eşti aici de la 14 ani, te simţi un pic român sau eşti italian?

ST: Mă simt din ce în ce mai român. Din punct de vedere sportiv, nu m-am simţit niciodată italian. România mi-a dat şansa de a-mi îndeplini visul şi mereu mi-am dorit să pot reprezenta România la cele mai importante curse din lume.

Cum aţi ajuns tu şi tatăl tău în România?

ST: La sfârşitul anilor ’90 o mulţime de italieni au venit în România pentru a dezvolta diverse afaceri aici, iar tatăl meu s-a numărat printre ei. A început apoi să concureze aici, s-a ataşat de Cluj şi România, iar acum se întâmplă să fim ardeleni, dacă pot spune aşa.

Ce ştiai despre România şi cum a fost primul contact?

ST: Copil fiind nu prea mă interesa unde şi cum ajung, ci alături de cine eram. Nu băgam în seama ce e în jur, atât timp cât eram alături de oamenii pe care îi iubesc. Când mă întorceam în Italia şi le povesteam colegilor de şcoală că am fost în România, unii se uitau ciudat. Nu m-a interesat însă. Acum 10-15 ani, România nu avea o imagine aşa bună acolo, nu se vorbea aşa frumos, dar mie mi-a plăcut din prima, drept dovadă acum mi-am luat cetăţenie şi m-am mutat definitiv la Cluj Napoca.

În automobilismul din România există un nume, Titi Aur, mai ai trei titluri şi îl ajungi, ai şanse?

ST: Timp am cu siguranţă, şanse sper să am în continuare. Vreau să fac ce îmi place şi în următorii ani. Nu vreau să mă gândesc la cifre şi recorduri, eu tot timpul îmi doresc să merg mai bine şi mai bine. Planul meu principal este să pot obţine şi un titlu mare în Europene şi Mondiale. Am deja titlul mondial la juniori în WRC, dar mi-aş dori să pot ajunge în situaţia să îl pot câştiga şi pe cel mare, aşa m-aş simţi cu adevărat împlinit. La anul sper să pot câştiga titlul european, dacă situaţia va reveni la normal. Acesta ar fi unul dintre obiectivele pe termen scurt.

Care au fost cele mai periculoase momente din carieră

Care a fost cel mai periculos moment din cariera ta de până acum? Poate accidentul de la Iaşi din sezonul ăsta?

ST: A fost unul dintre cele mai periculoase, dar mai ţin aminte alte două momente la fel de dificile. Unul în timpul unor teste în Portugalia, în 2015, iar al doilea în Suedia, în 2017. Ambele erau în Campionatul Mondial de Raliuri. Au fost accidente la viteze foarte mari şi ne-am rostogolit de câteva ori.

Ce simte un pilot în momentul în care pierde controlul volanului? Mai ai timp să te gândeşti la ceva?

ST: Când simt că mă apropii prea mult de limită sau lucrurile nu decurg aşa cum îmi doresc, îmi dau seama că am greşit cu totul, dar rămân concentrat fiindcă uneori o poţi scoate la capăt. În acel moment mă gândesc doar cum să găsesc cea mai bună soluţie ca impactul să fie cât mai mic.

Cum conduci în trafic? Eşti un conducător auto agresiv?

ST: Nu, nici vorbă. Mereu mi-am dorit să pot da un exemplu în trafic şi de aceea încerc de fiecare dată să fiu temperat, să nu mă las dus de acel val de stres pe care îl oferă străzile, mai ales în zilele aglomerate. De aceea, la Napoca Rally Academy avem în permanenţă cursuri de conducere defensivă, încercăm să ajutăm pe toată lumea pentru a evita pericolele din trafic.

Sunt foarte mulţi tineri care provoacă accidente grave din cauza teribilismului, au maşini puternice pe care nu le stăpânesc, ce îi sfătuieşti?

ST: În primul rând e important ca oamenii din jurul lor să le explice imediat după ce iau permisul că trebuie să fie precauţi şi să respecte legile. Când ai 18 ani, te laşi influenţat, ai poftă de adrenalină şi crezi că le ştii pe toate, de acolo apar problemele. Trebuie să îşi dea seama că atunci când urcă într-o maşină devin responsabili, nu doar de viaţa lor, dar şi a altora. De la un lucru frumos, acela de a conduce o maşină, totul se poate transforma într-o tragedie dacă tratezi traficul ca pe un parc de distracţii.

Care e maşina ta favorită?

ST: Mereu mi-a plăcut Subaru WRC S12. Este o maşină de la începutul anilor 2000.

Cât de mult contează echipa din care faci parte într-un campionat de raliuri?

ST: Extrem de mult. De la management, la echipa tehnică şi copilot. Într-o maşină de raliuri, nu este doar pilotul, ci şi copilotul. Fiecare are o misiune foarte importantă. Apoi, maşina de raliuri trebuie să fie impecabilă din punct de vedere tehnic să poţi evolua. E un cumul de factori. La Napoca Rally Academy am avut norocul de a avea un colectiv extraordinar, iar asta m-a ajutat enorm să evoluez.

Eşti unul dintre cei mai titraţi piloţi din istoria campionatului naţional de raliuri la doar 26 de ani şi campion mondial de juniori. Care sunt obiectivele tale pe viitor, care e visul tău?

ST: Aşa cum spuneam, pe termen scurt, vreau ca anul viitor să pot aduce titlul european în România, iar ulterior să pot să mai fac un pas şi să obţin o performanţă mare în WRC (n.r. Campionatul Mondial de Raliuri). Cred că orice pilot din lume visează la astfel de rezultate, iar eu cred că le-aş putea obţine. Nu voi neglija nici Campionatul Naţional de Raliuri, voi fi prezent în fiecare an.