Şefii unui adăpost pentru câini, condamnaţi pentru acte de CRUZIME asupra animalelor

Medicul veterinar al centrului a fost condamnat la 7 ani de închisoare şi nu mai are voie să profeseze. Administratorul adăpostului a primit 6 luni de închisoare, însă cu suspendare.

Ei au fost reclamaţi de un ONG pentru că au ţinut animale bolnave la un loc cu cele sănătoase şi au aruncat mai mulţi câini loviţi de maşini, dar încă vii, într-o cameră frigorifică, lângă cadavrele altor animale.

Sentinţa, una care nu este definitivă, vine la trei ani de la comiterea faptelor, potrivit presei locale.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

După vehementa opoziţie a ONG-urilor, în octombrie 2012 ADP prelua Adăpostul Grivei de la Fundaţia SOS Dogs. O lună mai târziu, pe reţelele de socializare a început să circule fotografia unui câine operat în Adăpost, dar cu firele desfăcute şi sângerând. „Măcel!”, au acuzat iubitorii de câini, organizaţia Happy Dogs and Other Animals depunând la Parchetul Oradea o plângere însoţită de o petiţie prin care 700 de persoane cereau măsuri împotriva celor vinovaţi.

Alte articole

Nicușor Dan, prima reacție în cazul azilelor ilegale din Bihor: „Ne întoarcem la neputința statului român de a funcționa cu strategii care să aibă indicatori clari”

Dragoș Pîslaru, dezvăluiri despre cazul azilelor din Bihor. Apropiații i-au abandonat pe bătrânii bolnavi: „În niciunul dintre cazuri nu a fost exprimată disponibilitatea de a prelua persoanele în cadrul familiei”

Ancheta începută după încă o lună, în decembrie, a fost prima din istoria procuraturii bihorene ce viza fapte de cruzime împotriva animalelor. Încheiat în august 2013, rechizitoriul de trimitere în judecată scotea la iveală nereguli serioase: adăpostul fusese fieful unui veterinar fără suflet.

Cea mai gravă acuză formulată de procurori contra lui Cosmin Şimonca este că, deşi potrivit legii eutanasierea câinilor trebuia făcută prin injecţii intravenoase, la „Grivei” maidanezii erau injectaţi intracardiac cu sulfat de magneziu, un medicament pentru tulburări renale, care în doze mari provoacă paralizia şi decesul, însă doar după ore de agonie. Dar metoda era mai ieftină.

Procurorii au mai stabilit că medicul nu a dispus separarea câinilor râioşi de ceilalţi şi a femelelor cu pui de alte animale mature, dar şi că a refuzat să trateze ori să eutanasieze animale bolnave, lovite de maşini, de tramvai ori tren.

Mai mult, un îngrijitor mărturisit că unii câini, aflaţi pe moarte, erau aruncaţi fără să fie eutanasiaţi direct în camera frigorifică unde erau ţinute cadavrele ce trebuiau predate spre incinerare, cu explicaţia că „se vor eutanasia singuri până dimineaţa”.

Procurorul a considerat că actele de cruzime au fost făcute „cu ştiinţă şi constant”, însă medicul susţine că şi-a îndeplinit întocmai atribuţiile. Cosmin Şimonca a susţinut şi că pur şi simplu nu ştia că folosirea sulfatului de magneziu fusese interzisă şi că a utilizat substanţa care i-a fost pusă la dispoziţie.