Sonda New Horizons a survolat cel mai îndepărtat obiect ceresc studiat vreodată de om

„Du-te, New Horizons!”, a exclamat Stern, în timp ce echipa sa aclama în laboratorul de fizică aplicată Johns Hopkins, în Maryland, pentru a marca momentul în care, la 05:33 GMT, New Horizons şi-a îndreptat camerele spre Ultima Thule, vestigiu îngheţat de la formarea Sistemului Solar, relatează AFP.

„Până acum niciun dispozitiv spaţial nu a mai explorat vreodată un astfel de obiect îndepărtat”, a punctat Stern.

Ultima Thule se află la aproximativ 6,4 miliarde de kilometri de Pământ. Oamenii de ştiinţă speră că observarea ei va contribui la o mai bună înţelegere a modului în care s-a format Sistemul Solar.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Sonda ar fi trebuit să realizeze 900 de imagini în câteva secunde, când a survolat în mare viteză Ultima Thule la o distanţă de aproximativ 3.500 de kilometri.

„Acum este doar o chestiune de timp pentru ca datele să ajungă” (pe Terra)”, a spus John Spencer, om de ştiinţă de la Southwest Research Institute.

Membrii echipei se aşteaptă să afle până la ora 15:00 GMT dacă sonda a reuşit să colecteze date.

Transmiterea de imagini în direct este imposibilă de la această distanţă şi un prim semnal ar trebui să fie recepţionat pe Pământ la aproximativ zece ore după survol, adică la ora 09:45 pe coasta est-americană (14:45 GMT). Abia atunci NASA va şti dacă sonda a supravieţuit acestei misiuni cu risc ridicat.

Ultima Thule, descoperită în 2014 de telescopul Spaţial Hubble, este situată în centura Kuiper, un disc cosmic uriaş care datează din epoca formării planetelor. Cercetătorii nu ştiu dacă acest corp ceresc este rotund, alungit, şi nici măcar dacă este vorba despre un singur corp sau despre un conglomerat de materie. Nu se cunosc cu siguranţă dimensiunile acestuia, dar se estimează că ar fi de circa 100 de ori mai mic decât planeta pitică Pluto.

Pentru a obţine date sigure, cercetătorii au decis să trimită New Horizons pentru a studia acest corp, după ce sonda a finalizat în 2015, la nouă ani de la lansare, principala sa misiune: transmiterea unor imagini extrem de detaliate ale planetei Pluto.

Misiunea nu este însă lipsită de pericole. New Horizons călătoreşte prin univers cu 51.500 de kilometri pe oră, viteză la care, dacă s-ar ciocni cu un obstacol mic chiar şi cât un bob de orez, ar putea fi distrusă instantaneu.

La fiecare 20 de minute, camerele şi senzorii infraroşii ai sondei captează imagini ale Ultima Thule, astfel încât „pe măsură ce ea se întoarce şi noi ne apropiem, să avem date bune din toate părţile”, potrivit lui John Spencer.

Ultima Thule a fost botezată astfel după numele unei insule îndepărtate din literatura medievală. ”Înseamnă ‘dincolo de Thule’ – dincolo de limitele cunoscute ale lumii noastre, pentru a simboliza explorarea dincolo de centura Kuiper”, a explicat agenţia spaţială americană într-un comunicat.

Descoperită abia în anii ’90, această centură se află la circa 4,8 miliarde de kilometri de Soare, dincolo de orbita lui Neptun, cea mai îndepărtată planetă.

„Este frontiera astronomiei”, a subliniat cercetătorul Hal Weaver, de la Universitatea Johns Hopkins. „Am atins, într-un final, limitele sistemului solar”, spune acesta cu entuziasm. „Aceste corpuri sunt acolo de la începuturi şi credem că nu s-au schimbat. Vom verifica”.

O altă sondă a NASA, OSIRIS-REx, a stabilit luni un alt record, plasându-se pe orbită în jurul asteroidului Bennu, la aproximativ 110 milioane de kilometri. Cu diametrul său de aproximativ 500 de metri, acesta este cel mai mic obiect cosmic în jurul căruia un dispozitiv spaţial a fost plasat vreodată pe orbită atât de aproape, „un salt pentru omenire”, potrivit NASA.