Strămoşii noştri nu dormeau aşa cum o facem noi astăzi. Ce facem noi greşit

In anul 2001, istoricul Roger Ekirch de la Virginia Teh a publicat o lucrare care a cuprins peste 15 ani de cercetare, scrie e-dimineata.ro. Aceasta lucrare a relevat o cantitate coplesitoare de dovezi istorice care atesta faptul ca stramosii nostri obisnuiau sa doarma, de fapt, in doua etape diferite.

Citeşte şi Ce se întâmplă în creierul nostru atunci când dormim?

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Alte articole

De ce să nu-ți pui oglindă în dormitor. Ce spun experții în feng shui și medicii despre această practică

Temperatura ideală în dormitor vara. Câte grade ar trebui să fie în cameră pentru un somn odihnitor

In anul 2005, el a publicat o carte intitulata “At Day’s Close: Night in Time Past”, care a inclus peste 500 de referinte cu privire la acest stil incoerent de dormit. Cateva dintre sursele de inspiratie ale acestei carti au inclus jurnale, carti medicale, literatura si mult mai multe surse care includ Odiseea lui Homer, istoria triburilor moderne din Nigeria si multe altele.

Ce au scos la iveala dovezile?

In urma cercetarilor desfasurate de Ekirch s-a constatat faptul ca stramosii nostri nu dormeau intotdeauna in medie 8 ore pe noapte, intr-o singura etapa. In schimb, acestia dormeau in doua perioade mai scurte pe tot parcursul noptii. Somnul stramosilor nostri se desfasura pe durata a 12 ore, care incepea cu 3 sau 4 ore de somn, urmate de o perioada in care 3 ore in care erau treji, dupa care dormeau din nou pana dimineata.

Citeşte şi Cum să-ţi transformi dormitorul în cel mai senzual loc al casei pentru o relaţie mai bună

De asemenea, au existat unele cercetari realizate la inceputul anilor 1990 de catre psihiatrul Thomas Wehr. Acesta a efectuat un experiment care a inclus un numar de 14 persoane. In cadrul experimentului, acestea au fost puse in intuneric complet timp de 14 ore pe zi timp de o luna intreaga. In cea de a patra saptamana, participantii au reusit sa-si dezvolte in mod natural un model foarte distinct de dormit. Tiparul a fost acelasi cu cel sugerat de Ekirch. Subiectii dormeau aproximativ 4 ore, se trezeau si apoi dormeau iar pana dimineata.

Ekirch a constatat faptul ca trimiterile catre acest tipar de somn au inceput sa dispara in timpul secolului al XVII-lea. Disparitia acestui tipar vechi s-a facut mai intai simtita in randul claselor superioare urbane din nordul Europei si de-a lungul urmatorilor 200 de ani acesta a disparut in intregime. Prin anii 1920 ideea unui somn format din doua etape a disparut complet din constiinta sociala.

Legatura dintre ignorarea acestui tipar si tulburarile de somn

Ekirch considera ca multe dintre tulburarile de somn ale vremurilor moderne isi au radacina in preferinta naturala a corpului uman pentru acest tipar segmentat de somn. El crede ca acesta ar fi unul dintre motivele pentru care mult dintre noi sufera de o afectiune numita “insomnie in intretinerea somnului”, caz in care persoanele se trezesc in miez de noapte, pentru ca apoi sa nu mai poata adormi la loc. Acest tip de tulburare si-a facut aparitia pentru prima data la sfarsitul secolului al XIX-lea, perioada care coincide cu disparitia acestui tipar de somn segmentat.Este oare o simpla coincidenta?