Strămoşul comun al peştilor şi al animalelor terestre, identificat de cercetători

Descoperirea acestor fosile bine conservate de Tiktaalik roseae pune sub semnul întrebării teoria actuală potrivit căreia primele membre inferioare s-au dezvoltat abia după ce vertebratele au făcut tranziţia de la ocean la uscat, spun oamenii de ştiinţă americani al căror studiu a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

„Până acum, paleontologii credeau că tranziţia s-a produs de la o locomoţie cu cele două înotătoare superioare la peşti la o locomoţie «cu patru apendice» la tetrapode”, a explicat Neil Shubin, profesor de anatomie la Universitatea din Chicago, principalul autor al studiului.

După părerea sa, „s-ar părea că această tranziţie s-ar fi produs mai întâi la peşti, nu la animalele terestre patrupede” aşa cum se credea.

Primele tetrapode erau într-adevăr animale exclusiv acvatice, încă slab diferenţiate de peşti. Urmaşii lor actuali sunt amfibienii, păsările, reptilele şi mamiferele.

Alte articole

A murit Maria Văduva, „vocea de aur a cântecului muntenesc”. Când va fi înmormântată îndrăgita interpretă de muzică populară

Andreea Bălan și Victor Cornea au dansat pentru prima dată ca soț și soție. Valsul mirilor a fost unul dintre cele mai emoționante momente ale serii

Animalele din specia Tiktaalik roseae, în prezent dispărută, aveau capul aplatizat al unui crocodil şi dinţii ascuţiţi ai unui prădător. Aveau o lungime de 2,7 metri şi o morfologie foarte apropiată de aceea a peştilor, dar articulaţia înotătoarelor pectorale pare să indice că acest animal putea să îşi susţină greutatea corpului. Umerii şi coatele erau suple, spre deosebire de peşti.

Acele fosile au fost descoperite în anul 2004.

Tiktaalik roseae reprezintă cea mai cunoscută specie de tranziţie între peşti şi tetrapodele terestre, afirmă autorii studiului.

Primele analize asupra Tiktaalik roseae au fost realizate pe fosilele descoperite în 2004 în zona arctică canadiană, pe Insula Ellesmere.

Înotătoarele sale erau fără îndoială folosite ca nişte pagaie pentru a înota, dar puteau folosi şi pe post de labe în anumite ocazii, explică autorii.