Strămoşul comun al peştilor şi al animalelor terestre, identificat de cercetători

Descoperirea acestor fosile bine conservate de Tiktaalik roseae pune sub semnul întrebării teoria actuală potrivit căreia primele membre inferioare s-au dezvoltat abia după ce vertebratele au făcut tranziţia de la ocean la uscat, spun oamenii de ştiinţă americani al căror studiu a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

„Până acum, paleontologii credeau că tranziţia s-a produs de la o locomoţie cu cele două înotătoare superioare la peşti la o locomoţie «cu patru apendice» la tetrapode”, a explicat Neil Shubin, profesor de anatomie la Universitatea din Chicago, principalul autor al studiului.

După părerea sa, „s-ar părea că această tranziţie s-ar fi produs mai întâi la peşti, nu la animalele terestre patrupede” aşa cum se credea.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Primele tetrapode erau într-adevăr animale exclusiv acvatice, încă slab diferenţiate de peşti. Urmaşii lor actuali sunt amfibienii, păsările, reptilele şi mamiferele.

Alte articole

Rusia ameninţă Ucraina cu noi atacuri. Străinii şi diplomații, îndemnaţi să plece din Kiev

Cum au ajuns frații Cămătaru liderii lumii interlope după Revoluție. Serialul de la Pro TV care urmărește povestea clanului se lansează astăzi, 25 mai

Animalele din specia Tiktaalik roseae, în prezent dispărută, aveau capul aplatizat al unui crocodil şi dinţii ascuţiţi ai unui prădător. Aveau o lungime de 2,7 metri şi o morfologie foarte apropiată de aceea a peştilor, dar articulaţia înotătoarelor pectorale pare să indice că acest animal putea să îşi susţină greutatea corpului. Umerii şi coatele erau suple, spre deosebire de peşti.

Acele fosile au fost descoperite în anul 2004.

Tiktaalik roseae reprezintă cea mai cunoscută specie de tranziţie între peşti şi tetrapodele terestre, afirmă autorii studiului.

Primele analize asupra Tiktaalik roseae au fost realizate pe fosilele descoperite în 2004 în zona arctică canadiană, pe Insula Ellesmere.

Înotătoarele sale erau fără îndoială folosite ca nişte pagaie pentru a înota, dar puteau folosi şi pe post de labe în anumite ocazii, explică autorii.