Surpriză uriaşă, cine va fi VIITORUL PREMIER desemnat de Klaus Iohannis

Florin Cîţu şi-a depus mandatul de premier desemnat, joi, când ar fi urmat ca Guvernul său să primească votul de învestitură în Parlament. Liderul deputaţilor liberali, Florin Roman, a precizat că retragerea premierului desemnat, Florin Cîţu, este ”un gest de mare responsabilitate”. Liderul ALDE Călin Popescu Tăriceanu. a afirmat că preşedintele Klaus Iohannis şi liderul PNL Ludovic Orban „acţionează iresponsabil”, el calificând situaţia creată drept „o golănie şi o bătaie de joc”. Liderul PSD Marcel Ciolacu a afirmat că gestul lui Cîţu este cea mai bună veste pentru România, care răsuflă uşurată. El a precizat că parlamentarii PSD au fost anunţaţi că este posibil ca sâmbătă şi duminică să aibă loc audieri de miniştri.

 Ponta, după retragerea lui Florin Ciţu: „România este în razboi! În mod normal generalul Ciţu pe front era împuşcat!

Ludovic Orban are probleme la CCR după ce a fost demis prin moţiune de cenzură

Curtea Constituțională a publicat marți motivarea deciziei în baza căreia desemnarea lui Ludovic Orban pentru funcţia de prim-ministru nu este constituțională.

Alte articole

Florin Cîţu îl atacă pe Bolojan şi susţine că premierul şi BNR sunt vinovaţi pentru situaţia economică a României: „Guvernul şi BNR s-au băgat singuri într-un colţ! În 2025, guvernul a luat decizii greşite care au fragilizat şi mai mult economia”

Florin Cîțu critică bugetul pe 2026. Risc de stagnare economică și posibile creșteri de taxe!

Judecătorii justifică existența unui conflict juridic între preşedinte şi parlament, privind desemnarea făcută de președintele Iohannis pe 6 februarie, prin faptul că desemnarea lui Orban nu reprezintă „prima solicitare” de învestitură.

CTP, după retragerea lui Cîţu: „Se certifică că era un premier sperietoare de ciori, marionetă” 

„Având în vedere că existenţa conflictului juridic a fost determinată de desemnarea de către Preşedintele României a candidatului la funcţia de prim-ministru cu încălcarea dispoziţiilor art.103 alin.(1) din Constituţie, Curtea reţine că această desemnare nu poate declanşa procedura de învestitură a Guvernului. Prin urmare, ca efect al prezentei decizii, desemnarea domnului Ludovic Orban în calitate de candidat pentru funcţia de prim-ministru, urmată de solicitarea votului de încredere pentru programul şi lista Guvernului prezentate de acesta Parlamentului, nu reprezintă ‘prima solicitare’ de învestitură în sensul art. 89 alin. (1) din Constituţie şi, prin urmare, nu constituie momentul de la care se calculează termenul de 60 de zile prevăzut de acelaşi text constituţional”, se arată în motivarea publicată marţi de Curtea Constituțională.
Judecătorii CCR îi reproșează președintelui că nu ar fi respectat obligaţia de loialitate constituţională la desemnarea candidatului la funcţia de prim-ministru, prin ignorarea efectelor moţiunii de cenzură prin care Orban a fost demis în urmă cu o zi, ceea ce „exclude în mod obiectiv intervenţia oricărui element de natură să fi produs o schimbare de optică şi o reconfigurare semnificativă a exprimării votului în Parlament”.

CCR spune că desemnarea făcută de președinte ar fi „un act de voinţă unilateral, expresie a voinţei exclusive a Preşedintelui României, care se poziţionează astfel în afara logicii raporturilor constituţionale de separaţie şi echilibru al puterilor în stat şi a efectelor pe care această logică le ataşează actului desemnării candidatului la funcţia de prim-ministru.”

Judecătorii CCR îi reproșează președintelui declarațiile făcute care ar fi „distorsionat” sensul firesc al normelor constituționale și care ar fi dovedit că nu ar fi avut intenția de a desemna un candidat care să apt să obțină votul de încredere al parlamentului.

„Întregul ansamblu de acte/fapte/declaraţii ale Preşedintelui României demonstrează distorsionarea sensului firesc al normelor constituţionale referitoare la desemnarea candidatului la funcţia de prim-ministru, faptul că nici măcar nu a existat intenţia de desemnare a unui candidat care să obţină votul de încredere al Parlamentului, ci mai degrabă că a existat intenţia de a nu-l obţine, precum şi, din această perspectivă, o poziţionare antagonică a Preşedintelui faţă de Parlament”, se mai spune în motivarea CCR.
Un comportament constituţional loial al președintelui ar constitui-o, în opinia majorității judecătorilor CCR, desemnarea unui candidat la funcţia de prim-ministru astfel încât să se realizeze finalitatea procedurii constituţionale de învestire a unui Guvern.

„Or, pentru a face posibilă realizarea acestui scop, procedura de învestitură trebuie să fie una efectivă, iar nu pur formală. Aceasta impune luarea în considerare a moţiunii de cenzură şi a efectelor sale, consultări cu partidele politice şi evaluarea opţiunilor pentru candidatul la funcţia de prim-ministru în mod serios, sincer şi responsabil. Preşedintele trebuie să depună eforturi în sensul desemnării unui candidat care să poată coagula o majoritate necesară învestiturii Guvernului şi să aibă convingerea că persoana desemnată este în măsură să realizeze acest lucru. (…) Tot astfel, candidatul desemnat trebuie să îşi asume acest angajament, la rândul său, tot în mod serios, sincer şi responsabil. Constituie o distorsionare a dispoziţiilor constituţionale desemnarea de către Preşedintele României a unui candidat la funcţia de prim-ministru cu scopul de a nu obţine votul de încredere al Parlamentului (…), respectiv susţinerea de către Preşedintele României a unui candidat desemnat pentru funcţia de prim-ministru care să se poziţioneze el însuşi împotriva învestiturii Guvernului pe care l-ar propune”, mai arată CCR.
De asemenea, CCR spune că dizolvarea parlamentului nu poate fi gândită decât ca soluție la rezolvarea unei situații de criză reală, nu provocată.

„Dizolvarea Parlamentului constituie un astfel de caz excepţional, fiind configurată de legiuitorul constituant ca soluţie extremă pentru rezolvarea unei situaţii de criză. (…) În vederea asigurării stabilităţii instituţionale, legiuitorul constituant a exclus, practic, posibilitatea ‘provocării’ unei dizolvări a Parlamentului de către Preşedinte. Dimpotrivă, acesta a consacrat o obligaţie de diligenţă pentru Preşedintele României, în sensul de a depune toate eforturile pentru păstrarea stabilităţii parlamentare, a ducerii până la termen a mandatului obţinut prin alegeri, iar nu a scurtării lui, prin forţarea de alegeri anticipate”, se precizează în motivare.

Judecătorii CCR precizează în motivare că „dizolvarea forului legiuitor trebuie să fie rezultatul unor negocieri și înțelegeri politice în care să fie implicate toate entitățile parlamentare și să reflecte voința comună a celor care au obținut voturile cetățenilor în urma sufragiului electoral”.

Judecătorii CCR spun că dizolvarea parlamentului se poate face după respingerea consecutivă a două propuneri de premier, dar numai după consultarea președinților celor două Camere ale Parlamentului și a liderilor grupurilor parlamentare. Adică, pentru dizolvarea Parlamentului, chiar dacă sunt respinse două propuneri de premier, președintele trebuie să țină cont de „voința comună” a tuturor partidelor parlamentare.