Tânără traficată şi ucisă cu 26 lovituri de cuţit în Elveţia. Şef de Poliţie, DEMIS

Tragedia Mihaelei Miloiu, racolată la doar 15 ani, a fost picătura care a umplut paharul. În martie 2016, când mai mulți membri au fost arestaţi, fata a dat chiar și o declaraţie în faţa procurorilor DIICOT, însă minora n-a fost considerată drept victimă a traficului de persoane.

Părinţii au văzut-o ultima oară pe Mihaela pe 4 octombrie 2016. Era ziua tatălui ei, iar fata a venit acasă, în satul Capu Piscului, ca să-l sărbătorească. Trei zile mai târziu, fata a fost dusă de clanul Boceanu în Elveţia.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Eu am vorbit ultima dată cu ea pe 16 noiembrie. Nu ştiu de pe ce şi cum m-a sunat, pentru că întotdeauna ne suna de pe alte numere. Eu nu puteam să o sun, că ea n-avea niciodată un telefon, suna când de pe un număr, când de pe altul… „, îşi mai aminteşte Velica Miloiu, mama Mihaelei.

Avea să fie ultima dată când își auzea fiica. La două săptămâni după acest apel, Mihaela a fost ucisă. Actul de identitate al Mihaelei Miloiu a fost descoperit în localitatea elvețiană Sullens, iar trupul acesteia la peste 80 de kilometri distanță, într-o pădure.

Pe trupul fetei au fost descoperite nu mai puțin de 26 de răni provocate prin înjunghiere, însă nu acestea i-ar fi fost fatale. Medicii legiști elvețieni susțin că românca a murit după ce a fost lovită de mai multe ori în față, având toate oasele și dinții distruși.

Tânăra era de nerecunoscut și, pentru a o identifica, Institutul de Cercetare Criminalistică al Jandarmeriei din Elveția a încercat reconstrucția facială pentru a realiza portretul robot al victimei. La un an distanță Mihaela a fost identificată, după ce ADN-ul ei a fost comparat cu cel al mamei sale.

Înainte de a fi numit şeful Poliţiei din Câmpulung, comisarul-şef Gheorghe Ciolan a mai lucrat la Poliţia oraşului Costeşti şi la fosta secţie 4 de Poliţie Piteşti, actuala secţie 2, din cartierul Găvana.

Citeşte şi Marian Godină, atac devastator la adresa ministrului de Interne. „Vă privesc cu jenă, domnule Vela! Nu mai am încredere!”